Cum își desemnează USR candidații la europarlamentare:

USR își va desemna candidații la alegerile europarlamentare din 2019 în urma unor alegeri interne, la care votează toți membrii partidului. După modelul american, candidații pentru o poziție pe listele pentru Parlamentul European vor trebui să treacă mai întâi printr-o competiție internă. La 1 octombrie va începe campania electorală internă, iar pe 22 noiembrie va începe votul, la care pot participa toți membrii USR. Votul se va desfășura online, iar membrii USR vor avea la dispoziție o săptămână pentru a-și exprima opțiunea. Alegătorii vor bifa, pe buletinul de vot, în ordinea preferinței, 7 candidați. Primul candidat ales va primi 9 puncte, cel de pe locul doi va primi 7 puncte și următorii candidați vor primi 5, 4, 3, 2, respectiv 1 punct.

1. De ce candidez?

Salut. Sunt Cristian Ghinea și vreau să te reprezint în Parlamentul European pentru că am priceperea, anvergura publică și entuziasmul să contribui la a face din USR o forță și în politica europeană. Alegerile europarlamentare sunt primul test electoral major după 2016. USR trebuie să se consolideze acum, pentru a intra de pe o poziție bună în celelalte trei scrutine care urmează. USR trebuie să fie forța pro-europeană, federalistă care să contribuie la un proiect civilizațional, care să oprească derapajele naționaliste din Europa: Uniunea Europeană a cetățenilor. Uniunea cetățenilor români cinstiți și profesioniști trebuie să fie și Uniunea cetățenilor europeni. USR trebuie să fie parte din clubul federaliștilor europeni: forța ce va umple cu sens cetățenesc Uniunea Europeană.

Am anvergura și expertiza necesare pentru a duce USR acolo. Guvernarea europeană este unul dintre palierele care afectează viața românilor – alături de guvernarea locală, județeană și cea națională. USR European reprezintă o provocare pe care sunt gata să mi-o asum.

USR trebuie să fie parte din clubul federaliștilor europeni: forța ce va umple cu sens cetățenesc Uniunea Europeană.

2. Despre mine. Personal și profesional

Am 41 de ani, muncesc de la 20 ani. Am un băiat de 4 ani pe nume Tudor, două credite și un papagal cu care ne-am trezit pe balcon, pe care Tudor l-a adoptat imediat și fără drept de apel: ”e papagalul care a venit la mine pentru că mă iubește și îl cheamă Grozav”. Așa se întâmplă în viață: trebuie să muncești, dar să te și pregătești pentru surprize.

Când eram adolescent visam să scriu la revista Dilema și să fiu arheolog. Băiat de muncitori în România amărâtă a lui Iliescu, am muncit de toate, am intrat la Facultatea de Științe Politice – ”arheolog, tu știi că ăștia nici nu mai primesc salarii, fă și tu o facultate serioasă și faci arheologie ca amator”.

 

Nu am mai făcut nici măcar ca amator. În schimb, la 22 de ani am început să scriu reportaje la revista Dilema. Am primit principala rubrică de analiză politică a revistei, când eram încă student. Am scris acea rubrică timp de 15 ani, săptămână de săptămână, fără nicio întrerupere sau absență. Așa am crescut ca persoană implicată civic și ca intelectual public, de unde au urmat celelalte: notorietatea, chemarea în guvern, implicarea politică.

La 22 de ani am început să scriu reportaje la revista Dilema. Am primit principala rubrică de analiză politică a revistei, când eram încă student. Am scris acea rubrică timp de 15 ani.

În aceeași perioadă mi-am propus să mă implic în proiecte civice și am colaborat cam cu toate ONG-urile mari și serioase din România. Am fost unul dintre inițiatorii legislației privind transparența în administrația publică, pentru că România era pe cale să intre în UE, iar guvernele noastre de atunci mimau reforme pe care mai apoi nu aveau de gând să le explice.

Am câștigat unul dintre primele procese cu Guvernul României în materie de transparență publică. Am cerut informații de interes public guvernului Năstase și am pornit un proces prin care tribunalul a obligat Guvernul să ne furnizeze informații despre contractele de publicitate date preferențial anumitor ziare. Era în anul 2004 și ne luptam ca transparența să devină regulă.

România a semnat apoi tratatul de aderare și trebuia să intrăm în UE în 2007. Anul ăsta m-a găsit la Londra. Îmi intrase în cap că vreau să studiez afară, că România intră într-o eră nouă și eu trebuia să mă pregătesc.

Studiile în afaceri europene la Londra. Trendul ”Eu votez DNA!”

Am tras tare și am intrat și la Harvard, și la London School of Economics (LSE). Am renunțat la o carieră deja consolidată în România pentru că am fost mereu de părere că o țară mică depinde prea mult, și uneori prea tragic, de ce se întâmplă în marile capitale. Și că trebuie să fiu la curent cu mersul lumii.

Aveam deci de ales: în SUA politici publice sau în Marea Britanie politici europene? Alegerea a fost grea între cele două universități, dar am considerat că, în chiar anul aderării la UE, România intra într-o eră nouă, într-un proiect civilizațional care putea să transforme profund țara asta. Așa am câștigat o bursă a Guvernului britanic, prestigioasa bursă Chevening acordată pentru tineri cu potențial de lideri și am promis în proiectul meu că mă voi întoarce în România și voi pune bazele unei organizații de politici publice în afaceri europene, primul think-tank din România.

La Londra a fost frumos. Și al naibii de greu, că nu degeaba e LSE cea mai bună școală de științe sociale din lume (indiferent de ce spun concurenții noștri invidioși de la Oxford și Harvard).

De la LSE mi se trage fascinația pentru Parlamentul European. Am ales atunci cursul profesorului Simon Hix, o somitate în materie de afaceri europene, un curs doar despre Parlamentul European.

Parlamentul European este o instituție mai puțin iubită decât ar merita și mai puternică decât pare. Este instituția care ne reprezintă pe noi, cetățenii europeni, în mod direct. Nu guvernele, nu alte instituții intermediare. Și este o instituție cu o istorie fascinantă, dar despre asta vom mai vorbi în această campanie electorală internă a USR.

Am ales să scriu în teza mea de la LSE despre modul în care UE a influențat lupta anticorupție în România. În domeniul academic al ”influenței reformatoare a UE”, am ales o nișă foarte practică: UE și lupta anticorupție din România și am demonstrat că influența UE în reforma justiției din România s-a manifestat pentru schimbarea echilibrului intern, prin faptul că un număr mic totuși de ONG-uri, jurnaliști și câțiva oameni politici au putut începe un proces radical de impunere a statului de drept tocmai pentru că au fost susținuți de Comisie și de majorități din grupurile politice din Parlamentul European. E greu să ne aducem aminte azi cum arăta justiția înainte de 2004 – dar noi, veteranii acestei lupte, știm cum se schimbau sute de procurori peste noapte și fără nici un scandal public, cum ministrul Justiției decidea sentințe, cum CSM era de forma etc.

Totuși, concluzia tezei mele de la LSE era că fără o masă critică internă politică, lupta nu e câștigată. Vedem asta în aceste zile. Și mai vedem și că USR este sămânța care adună masa critică. Un partid radical pro-stat de drept, un partid care susține deschis MCV, un partid care mobilizează societatea pentru mesaje de bun simț ca #fărăpenali. Era doar un vis atunci. Acum existăm. Și nu plecăm, și nu cedăm!

Ba chiar, ne întindem la nivel european și vom contribui la întărirea proiectului nostru civilizațional: Uniunea Europeană a cetățenilor.

În română, teza mea de la LSE se găsește doar rezumată în postfața cărții ”Eu votez DNA!”. Am scris cartea asta în 2012, când guvernul Ponta a început primul asalt la adresa DNA și când instituția nu era încă populară în rândul publicului nostru, așa cum este acum. Mi-am pus la bătaie reputația și imaginea de intelectual public pentru a apăra o instituție. Am fost și criticat, și lăudat. La Antena 3 am fost tocat mărunt pe subiect câteva seri la rând. Dar am reușit să sparg bula tăcerii. Oamenii au scris ”Eu votez DNA” pe pancarte și au ieșit în piață. S-a creat trendul.

După studii, fondarea Centrului Român de Politici Europene

După ce am absolvit programul de politici europene de la London School of Economics, în 2008 am revenit în România, mai motivat, mai bine pregătit și cu o rețea solidă de cunoștințe din mediul academic. Eram pus pe treabă pentru a îndeplini promisiunea făcută Guvernului Majestății sale că România va avea un think-tank de afaceri europene. Și așa a apărut Centrul Român de Politici Europene (www.crpe.ro).

Împreună cu o echipă de experți am pus bazele acestei organizații care trebuia să furnizeze expertiză pe teme de nișă, dar vitale pentru România în UE. CRPE a fost obsesia, munca și cariera mea pentru următorii 6 ani. Am început într-o garsonieră fără căldură și am crescut constant. Proiecte câștigate întotdeauna transparent, competitiv, sursele de finanțare mereu vizibile public, reputația mereu importantă și impactul mereu demonstrabil.

În 2015 a fost Colectiv și am ieșit în stradă. Apoi am primit un telefon: noul prim-ministru căuta un consilier de stat pentru afaceri europene. A fost un alt moment de cumpăna. Organizația era în plină creștere, aveam 12 angajați, o filială în Republica Moldova și părea că totul depinde de mine. Părea doar. Pentru că dacă o instituție depinde de un singur om, atunci nu este o instituție.

Am plecat din CRPE, dar am lăsat în urma mea o echipă, valorile și procesele care fac dintr-un vis personal o instituție. Acum, după trei ani, complet independent de mine, CRPE continuă. Oamenii pe care i-am angajat ca interni atunci la început conduc acum organizația și proiectul merge mai departe. Mi-am dovedit mie însumi în primul rând că a conduce o echipă și a crea o instituție este un test pe care îl pot trece.

Am plecat din CRPE, dar am lăsat în urma mea o echipă, valorile și procesele care fac dintr-un vis personal o instituție. Acum, după trei ani, complet independent de mine, CRPE continuă.

Guvernul Tehnocrat

Plec deci de la organizația pe care o fondasem ca să lucrez pentru țară. Asta poate fi derutant. Eram o mână de oameni într-o clădire în care birocrații fie ne ocoleau, fie ne ignorau, fie ne puneau bețe în roate. Erau așteptări enorme dinspre societate. Și foarte puțini care voiau să se implice. Am conceput și început aplicarea unui pachet anti-sărăcie. Am pus pe roate prima Comisie de Tăiat Hârtii, care a avut ceva succes, mai puțin decât aștepta societatea, dar mai mult decât a vrut să ne permită birocrația, pe care am obligat-o să accepte modificări. Am coordonat pachetul ”Clasa de Mijloc la Sate” care trebuia să aplice corect în România reforma politicii agricole comune a UE. Ce au astea de-a face cu afacerile europene?

Eram o mână de oameni într-o clădire în care birocrații fie ne ocoleau, fie ne ignorau, fie ne puneau bețe în roate. Erau așteptări enorme dinspre societate. Și foarte puțini care voiau să se implice.

Așa mă întrebau mulți dintre birocrații din ministere pe care îi puneam la muncă. ”Domnule consilier, dvs vă ocupați de UE, nu de sărăcie” sau ”debirocratizare”. Așa mi se spunea. Nu sunt omul care să stea cuminte în pătrățele convenabil trasate. Și acesta este un punct cheie al implicării mele: afacerile europene nu sunt despre diplomație, despre ce spune România la Bruxelles. Sunt și despre asta, dar sunt mult mai mult decât despre asta.

Afacerile europene sunt despre sărăcie pentru că nu putem fi o țară modernă, europeană cu 40% din populație în sărăcie. Și pentru asta ne-am asumat niște ținte de reducere a sărăciei în Strategia Europa 2020. Afacerile europene sunt despre debirocratizare, pentru că nu poți schimba o țară dacă nu poți schimba propria birocrație. Și de asta UE ne-a solicitat să avem un plan de debirocratizare și pentru asta UE ne dă fonduri europene.
Afacerile europene sunt despre clasa de mijloc la sate pentru că nu putem pretinde să luăm miliarde de euro de la UE pentru mediul rural și mediul rural să se afunde în depopulare, șomaj, debusolare și contraste sociale sud-americane.

Afacerile europene sunt despre schimbarea României și despre asta trebuie să fie și campania electorală internă a USR și campania de la primăvară pentru alegerile europarlamentare.

Afacerile europene nu sunt despre diplomație și sindrofii, afacerile europene sunt despre cum folosim poziția de membru UE ca să schimbăm țara asta. Profund, definitiv. Fie că vorbim despre justiție, fie că vorbim despre România ca pol de stabilitate în regiune, fie că vorbim despre reducerea sărăciei sau despre schimbarea educației.

Marele meu regret de la guvern e că nu am avut un an întreg să mă ocup de proiectele pe care le începusem la Cancelaria prim-ministrului: anti-sărăcie, mediul rural sau debirocratizare.

Afacerile europene nu sunt despre diplomație și sindrofii, afacerile europene sunt despre cum folosim poziția de membru UE ca să schimbăm țara asta. Profund, definitiv.

În mai 2016 a trebuit să merg la Ministerul Fondurilor Europene. Era o criză imensă acolo. Așa am devenit ministru al Fondurilor Europene într-o misiune aproape imposibilă, trebuind să recuperez în câteva luni întârzieri de ani de zile, sub tirul public al celor care creaseră dezastrul. Mi-am creat reputația unui tip dintr-o bucată, care nu clipește la amenințări sau în fața unor decizii dificile, care organizează echipe și impune obiective clare pe care le urmărește indiferent de piedici. Nu poți să faci și treabă, și să nu superi pe unii interesați de starea de fapt, care te vor denigra pe unde apucă. Mereu aleg să fac ceea ce trebuie.

În doar șase luni de mandat, echipa pe care am condus-o la MFE – dintre care unii sunt activi acum în USR, pentru că echipele bune rămân unite – a pus la punct acreditarea Autorităților de Management, a recuperat din comă un sistem informatic în colaps și l-a readus pe linia de plutire, a publicat toată arhiva fondurilor europene pentru prima dată în România. Am deranjat și am demascat public o mafie sinistră care căpușa fondurile europene și ducea la vârful PSD (de unde ”simpatia” profundă cu care Liviu Dragnea și PSD mă tratează personal până azi). Am trimis cazuri la DNA.

Am deschis și am închis negocierile pentru fondurile norvegiene (502 de milioane de euro pentru nevoie stringente ale societății românești) în doar patru luni, prima țară din Est care a închis negocierile cu guvernul de la Oslo.

Am lansat cel mai mare program de reducere reală a abandonului școlar din România – 193 milioane euro pentru programul cu fonduri UE ”Școală pentru toți” și încă 25 milioane euro pentru replicarea cu fonduri europene a unui model de succes ”Teach for Romania” care trimite profesori bursieri în școlile cele mai amărâte din România. Ambele programe sunt în derulare acum, în ciuda amânărilor guvernelor PSD.

Am schimbat logica fondurilor europene – dinspre seminarii și tocat hârtie spre proiecte concrete, la firul ierbii.

Mi-am dat însă seama că tot ce făceam noi putea fi anulat ușor. Și că nu poți reforma cu adevărat o țară decât politic.

Mi-am dat însă seama că tot ce făceam noi putea fi anulat ușor. Și că nu poți reforma cu adevărat o țară decât politic.

Așa am ajuns în USR, în octombrie 2016.

Am spus încă de atunci că visul meu este să candidez din partea USR pentru Parlamentul European, că partidul are nevoie de strategie pentru guvernare europeană și că aceasta este meseria mea. Dar cum eram puțini, foarte puțini oameni cu notorietate în 2016 care și-au asumat atunci să vină alături de start-up-ul USR, planul s-a schimbat și am ajuns în Parlamentul României, unde sunt membru în Comisia de Afaceri Europene. O glumă. Parlamentul României e complet nepregătit pentru un rol european. Aș fi vrut să putem schimba asta, dar nu depinde de noi. Au fost doi ani de lupte intense și eroice, alături de colegii mei, în Parlamentul român. Cu suișuri și coborâșuri, cu campanii de succes care au stabilizat partidul, cu o conducere care își asumă decizii și cu un Președinte al USR care va fi în mod cert unul dintre liderii României de mâine. Acum, dată fiind meseria și expertiza acumulată, pentru USR și pentru România, pot fi mai util în Parlamentul European. Pentru un USR european și pentru o Uniune Europeană a cetățenilor implicați.

Am spus încă de atunci că visul meu este să candidez din partea USR pentru Parlamentul European, că partidul are nevoie de strategie pentru guvernare europeană și că aceasta este meseria mea.

3. USR în pragul alegerilor europene

Alegerile europarlamentare sunt primul pas dintre cei patru care trebuie să facă din USR partidul care va împinge o agendă cu adevărat reformistă pe agenda unei guvernări la care va participa. Alegerile europarlamentare reprezintă primul prag, urmează apoi prezidențialele, localele și parlamentarele. Doi ani intenși, în care trebuie să confirmăm.

De aceea, trebuie să fim serioși, organizați și stabili. Grupul europarlamentar trebuie să lanseze partidul pe orbita europeană. Grupul europarlamentar trebuie să devină unul dintre motoarele creșterii și confirmării partidului. USR este esențial pentru schimbarea României și grupul europarlamentar este esențial pentru USR.

Trebuie să alegem personalități cu anvergură, atașate de partid și care vor trage partidul după ele. Am dovedit aceste calități, prin muncă și construcție. Cei mai mulți mă cunoașteți din acești doi ani, am fost alături în campania electorală din 2016, am fost alături în dezbaterile interne, indiferent de care parte a dezbaterii am respectat mereu deciziile noastre, colective. Cei nou veniți se integrează într-un partid deschis, structurat, atractiv și eficient.

Sunt vicepreședinte al USR și m-am ocupat în ultimele opt luni de Extinderea partidului. De când am venit în USR am susținut că USR trebuie să fie un altfel de partid, structurat de jos în sus, cu reguli clare, transparență și democrație internă. Am fost unul dintre promotorii ideii unor alegeri interne în care votează toți membrii partidului pentru europarlamentare, am susținut-o cu tărie în dezbaterile despre statut și mă bucur că acum am șansa de a participa la această cursă.

Am fost unul dintre promotorii ideii unor alegeri interne în care votează toți membrii partidului pentru europarlamentare, am susținut-o cu tărie în dezbaterile despre statut și mă bucur că acum am șansa de a participa la această cursă.

Au existat viziuni diferite despre USR. Unii au dorit să ținem partidul închis, să crească controlat, și au lucrat în acest sens. M-am opus vehement acestei viziuni. Un partid nou și altfel e ca un avion: trebuie să aibă viteză ca să zboare. Am lansat dezbaterea internă înainte de adoptarea actualului statut, cu un document de propuneri asumat de mine și colegii deputați Tudor Benga și Adrian Prisnel, care se numea ”USR deschis și optimist”. Aceasta este viziunea care ne ghidează acum activitatea. Viziunea unui USR deschis, care crește, a fost îndeplinită cu multă muncă. Mi-am atras antipatia celor care se opuneau acestei deschideri, dar partidul a câștigat mii de noi membri valoroși. Am muncit mult și am reușit adoptarea unui Regulament de Admitere care stabilește reguli clare, simple și termene precise pentru primirea noilor membri, înlocuind sistemul impredictibil existent înainte să preiau portofoliul Extinderii. USR are astăzi responsabili de Extindere și echipe care muncesc în toate județele pentru atragerea de noi membri. USR are astăzi un sistem de împărțire a resurselor în funcție de performanțele filialelor.

USR are astăzi o echipă la centru care monitorizează și ajută Extinderea din toată țara. USR crește. Sunt mândru de mandatul meu ca vicepreședinte pentru Extindere, îi mulțumesc Președintelui Dan Barna pentru încrederea acordată prin acest mandat, colegilor din Biroul Național și echipei de Extindere.

USR are astăzi peste 5000 membri. Partidul s-a dublat și chiar mai mult decât atât în în opt luni. Cei mai mulți colegi de partid care vor citi aceste rânduri sunt veniți în USR după ce am reușit să deschidem partidul și să organizăm Extinderea. Este cel mai bun indicator că viziunea ”USR Optimist și Deschis” a reușit și continuă să meargă mai departe.

Pe perioada campaniei electorale interne, pentru a mă concentra pe dialogul cu membrii, am decis să nu particip la ședințele și activitățile Biroului Național și să solicit un transfer temporar al atribuțiilor privind Extinderea. Indiferent de rezultat, mă voi întoarce la această misiune.

Bun venit noilor colegi! Ne așteaptă o călătorie lungă împreună. A salva România este un maraton. La care ne-am înhămat cu pasiune. Aceste alegeri interne sunt pasul zero, dinaintea primului pas mare. Să facem din ele un festival al democrației, dar și al seriozității, al proiectelor și al fair-playului.

USR trebuie să iasă din alegerile interne ca un partid solid, care își confirmă creșterea și care poate schimba România. Schimbarea României înseamnă europenizarea ei.

4. O viziune pentru USR european: federalismul cetățenesc

La nivel european, USR poate juca un rol istoric: întărirea forțelor democratice cetățenești din Europa. UE este sfâșiată între închistarea birocratică și populisme eurosceptice. Trăim vremuri dramatice în Europa, ca și în România. Liderul tradițional al lumii libere – SUA – se clatină sub o administrație bezmetică. Uniunea Europeană trebuie să umple golul. Sau lumea liberă se poate prăbuși.

Dar o Uniune Europeană a birocraților șterși nu va face asta. Uniunea Europeană trebuie reformată, trebuie să capete substanță cetățenească, iar USR poate fi o cărămidă importantă la această construcție. ”Puterea cetățenilor” este povestea USR, despre asta este USR. Între birocrație seacă și populism negativist golul din UE se poate umple cu participare cetățenească.

USR în Europa trebuie să întărească tabăra federaliștilor europeni. Trebuie să susținem federalismul, dar nu federalismul instituțiilor seci, ci federalismul cetățenilor. Luptele politice din Europa viitoare nu se vor mai da între stânga și dreapta, ci între federalismul cetățenesc și populismul grosier.

Până acum, populiștii au fost mai pricepuți în a vorbi cu cetățenii Europei. Până acum, populiștii au fost mai pricepuți în a spune oamenilor: suntem noi versus birocrații nealeși. Această dezbatere poate fi câștigată doar punând altfel balanța: Europa are nevoie de cetățeni care să se opună populiștilor. Avem nevoie să trimitem la Bruxelles europarlamentari care știu subiectele zilei, dar care le și pot explica simplu cetățenilor și care pot duce încrederea cetățenilor acolo.

USR este într-o companie selectă a noilor partide proeuropene: Ciudadanos, En Marche. Parlamentul European va fi vocea noastră. Federalismul cetățenesc va salva Uniunea Europeană. Sau Uniunea se va prăbuși. Și cu ea proiectul modernizării și scoaterii României din neo-feudalism.

Aceasta este platforma unui USR european pe care v-o propun: Uniunea Europeană a cetățenilor. Acesta este rolul nostru istoric. Port cu mine aceste valori din cariera mea anterioară politicii, sunt conștient de provocarea misiunii și aceasta este viziunea pe care v-o propun. Pentru ea mă voi lupta la Bruxelles dacă voi avea onoarea să vă reprezint acolo.

5. Teme pentru modernizarea României pe care le voi urmări în guvernarea europeană

Guvernarea europeană are potențial de a scoate România din neo-feudalism, prin modernizare rapidă a societății și reformare radicală a statului.

Voi urmări ca europarlamentar temele pe care am lucrat ca director al Centrului Român de Politici Europene, ca ministru al Fondurilor Europene și consilier de stat pe afaceri europene, ca deputat în Parlamentul român. Sunt teme care țin de guvernarea europeană în sens larg: întărirea României ca actor european serios și schimbarea internă profundă.

Pe toate aceste teme, am expertiza și experiența anterioare care mă vor ajuta să influențez agenda europeană – europarlamentarii au o greutate politică care depinde de capacitatea lor de a urmări tema și de a crea alianțe. Am expertiza și relațiile necesare pentru a influența aceste teme în Parlamentul European.

Voi urmări ca europarlamentar temele pe care am lucrat ca director al Centrului Român de Politici Europene, ca ministru al Fondurilor Europene și consilier de stat pe afaceri europene, ca deputat în Parlamentul român.

a. Anticorupția – Nu există o țară puternică cu un Stat corupt

România a demonstrat că poate lupta eficient cu corupția, mai ales corupția politică. Atacul lansat la adresa Justiției de actuala guvernare ne demonstrează acest lucru. Vechilor politicieni le este frică de instituții anticorupție eficiente, iar progresele înregistrate sunt rezultatul presiunii UE. Este ceea ce am demonstrat în teza mea de la LSE – “Eficacitatea condiționalităților anticorupție ale UE în România”. Transformarea făcută după 2004 a fost posibilă doar pentru că UE a susținut actorii reformiști – ONG-uri, presă, câțiva politicieni.

Reacția societății la încercările – unele momentan reușite – actualilor guvernanți de a stopa și de a decredibiliza lupta împotriva corupției ne demonstrează că societatea s-a schimbat ireversibil. Oamenii nu mai vor politicieni corupți, nu mai sunt dispuși să închidă ochii. Românii au devenit un exemplu în Europa și au arătat că schimbarea de mentalitate se poate face și în țările ex-comuniste.

În 2012 am scris cartea ”Eu votez DNA!” – a lansat un trend de susținere pentru o instituție care nu era încă populară.

în 2011 am coordonat apariția volumului The EU Approach to Justice Reform in Southeastern and Eastern Europe, un proiect internațional de transfer de expertiză dinspre România spre țările din jur.

R. MOLDOVA: INTEGRITATEA – Construcţia unei instituţii şi tratamentul anticorupţie – raport scris în proiectul de transfer cu asistență europeană a expertizei românești în Republica Moldova.

PSD și ALDE spun că anticorupția strică imaginea României. Eu spun că, dimpotrivă, partidele corupte cum sunt PSD și ALDE strică imaginea României, iar noi ceilalți o salvăm. România poate și trebuie să folosească tema anticorupție. Putem fi un model. Suntem deja. Am lucrat ca expert în proiecte europene anticorupție unde am încercat transferul experiențelor românești în Republica Moldova, Ucraina sau în Balcanii de Vest. România fără PSD poate fi o țară care să susțină eforturile anticorupție la nivel european.

Datorită reputației pe care mi-am construit-o în domeniu, am fost unul dintre susținătorii la Bruxelles ai unui mecanism anticorupție aplicabil tuturor statelor membre UE. Forma finală adoptată a fost însă slăbită, mecanismul trebuie întărit. Ca europarlamentar voi continua această muncă: mecanismul paneuropean trebuie aplicat egal și serios tuturor statelor membre. Până atunci, MCV trebuie să rămână barometrul după care ne orientăm.

USR este singurul partid care a asumat clar și deschis susținerea MCV. Este singurul partid care luptă pentru apărarea principiilor luptei împotriva corupției și pentru continuarea acesteia. Uniunea Europeană ne poate sprijini să apărăm toate progresele înregistrate, dar este mai întâi nevoie ca NOI, cetățenii onești, să o facem activ, aici, în țară, pentru a avea succes.

b. Fonduri UE – Impactul este esențial

În următorul exercițiu financiar post-2020, Fondurile de coeziune, unul din principalii piloni a ceea ce numim generic se vor schimba. Politicii de Coeziune, cum a fost numită, va pune probleme României dacă nu ne schimbăm optica față de banii europeni – se va urmări în principal impactul proiectelor și nu doar simpla absorbție. Când eram ministru al Fondurilor Europene am întrebat public: arată România ca o țară care a absorbit 43 miliarde de euro din 2007 încoace? Am afirmat că România, ca societate, a ratat șansa de a folosi fondurile europene pentru o modernizare structurală – sunt proiecte reușite ici și colo, multe proiecte ratate, multă birocrație, un sistem mamut și ineficient al statului de tocat fondurile europene. Dar răspunsul la întrebarea mea e NU. Nu arată.

Am fost atunci criticat. Dar am spus adevărul. Avem nevoie de o schimbare radicală. Vom fi nepregătiți. Guvernarea USR va trebui să schimbe un macaz, altfel reforma coeziunii ne va lovi ca un tren de superviteză. Ca europarlamentar voi fi acolo unde se pregătește terenul pentru această schimbare.

Politica de coeziune va urmări doar eficiența – capitol la care noi suntem pe multe Programe Operaționale deficitari. Noua politică sub egida „mai multe rezultate cu mai puține resurse” ne va prinde nepregătiți dacă vom continua să parazităm proiectele finanțabile pe fondurile europene cu surse alternative mai scumpe dar mai ușor de fraudat din banii din bugetul de stat. Avem nevoie de o implicare mai eficientă din partea Bruxelles-ului în cheltuirea acestor fonduri – în termeni de strategie, consultanță, implementare. Uniunea Europeană nu poate sta pasivă și să constate eșecul. Trebuie mai mult, iar un europarlamentar cu greutate politică și expertiză în domeniu poate mișca lucrurile în această direcție.

c. Debirocratizare – Nu există Stat eficient fără o administrație modernă

România este una dintre ultimele țări din UE în ceea ce privește digitalizarea administrației publice. În același timp și în mod paradoxal, România se laudă cu internetul său de mare viteză și cu specialiștii în IT. Dacă la nivel european digitalizarea este una dintre priorități, noi am rămas prizonierii contractelor cu firmele de casă ale politicienilor, pe bani mulți și cu beneficii zero.
Ca și în cazul luptei împotriva corupției, UE poate juca un rol esențial în modernizarea administrației românești – numai cu presiune de la Bruxelles vom putea determina decidenții politici de la București să iasă din amorțeală și să ne ducă pe noi, cetățenii, în era modernă, digitală. Asta pentru că UE dă bani pentru reformarea administrației, digitalizare și debirocratizare.
Programul de guvernare al USR va cuprinde măsuri îndrăznețe de reformă, sunt convins, pentru că de capitolul administrație se ocupă Radu Mihaiu, fost secretar de stat în echipa condusă de mine la MFE. Dar ce face USR acasă trebuie dublat de acțiuni la Bruxelles, pentru a urmări ca fondurile pentru reforma administrației și debirocratizare să nu fie ca veșnicele proiecte de învârtit hârtii, ci să lase schimbări structurale în urmă.

d.Anti-sărăcie, abandon școlar și dezvoltare rurală – Nu există două Românii, toată România trebuie să intre în Europa.

România, una dintre țările UE cu cea mai ridicată rată a sărăciei în rândul populației, a eșuat în implementarea celor mai multe obiective din programul Agenda Europa2020.
Combaterea sărăciei trebuie să fie principalul obiectiv al unui guvern responsabil în România. Sărăcia este cea mai gravă problemă care afectează societatea în România, problemă căreia partidele care s-au succedat la putere în ultimii aproape 30 de ani nu au reușit să îi găsească o rezolvare. Avem un stat prea obtuz, fonduri publice cheltuite prost și nimic din politicile publice moderne anti-sărăcie nu e implementat în România.

Singura strategie coerentă de combatere a sărăciei în România a fost elaborată abia în anul 2016, în timpul guvernării tehnocrate, de o echipă pe care am coordonat-o. Am fost unul dintre autorii Pachetului Anti-Sărăcie, cel mai complex program de măsuri corelate care vizau toate categoriile de vârstă. Ca ministru al Fondurilor Europene, am lansat numeroase linii de finanțare care să susțină măsurile Pachetului Anti-Sărăcie. Numai prin programul “Școală pentru toți“, destinat reducerii ratei abandonului școlar, am alocat 193 de milioane de euro pentru măsuri de prevenire a părăsirii timpuri a școlii.

Prezentarea Pachetului Anti-Sărăcie în ședință de guvern, februarie 2017

Dezvoltarea clasei de mijloc din mediul rural este un alt obiectiv pe care România trebuie să îl urmărească pentru a combate eficient sărăcia. La cancelaria guvernului, am elaborat “Pachetul de sprijin pentru dezvoltarea clasei de mijloc de la sate“. În acest moment, în agricultura românească, s-a creat o falie imensă între marii producători și micii fermieri sau cei care practică agricultura de subzistență. Lipsa unei clase de mijloc de fermieri reprezintă o vulnerabilitate pentru agricultura românească și împiedică dezvoltarea comunităților rurale. Sprijinirea acestei clase de fermieri sau mici întreprinzători din mediul rural nu ține de politica de stânga sau de dreapta, este o responsabilitate a oricărei guvernări responsabile. Avem multe dintre instrumentele necesare pentru a oferi acest sprijin, avem fondurile europene necesare, oferite în special de Programul Național de Dezvoltare Rurală, ne lipsește o strategie coerentă și voință politică pentru a obține rezultate concrete.

La cancelaria guvernului, am elaborat “Pachetul de sprijin pentru dezvoltarea clasei de mijloc de la sate“.

Am contribuit la dezvoltarea viziunii USR privind agricultura, în programul din 2016, ducând mai departe munca din cadrul guvernului tehnocrat. Politica Agricolă Comună a UE va continua să se transforme. Va deveni mai complexă, riscant de complexă față de stadiul agriculturii românești.

Un europarlamentar cu expertiză și anvergură poate urmări și conecta dezbaterea de la Bruxelles cu realitatea din România și influența modul de implementare în România a deciziilor de acolo. Am făcut asta ca expert independent încă din 2013 și sper să o pot face din postura de europarlamentar.

e. România – stat serios, ancoră a valorilor europene în regiune

Politica externă a UE e complicată și pusă în dificultate în regiunea noastră. România are de ales între a fi parte din problemă sau parte din soluții. Relația cu Republica Moldova este una esențială pentru noi. O parte a națiunii române trăiește în afara UE.

În același timp, Republica Moldova este un spațiu complex, puțin înțeles în România dincolo de clișee facile. Am deschis la Chișinău prima filială a unui think-tank românesc – CRPE Republica Moldova. Câțiva ani am petrecut mult timp acolo, ajutând cu proiecte perioada frumoasă a negocierilor Bruxelles – Chișinău pentru Acordul de Parteneriat. Câțiva ani chiar a părut că Republica Moldova poate face pasul și că națiunea română se va regăsi între granițele Uniunii Europene, fără granițe, cu aceleași drepturi, aceeași piață, monedă comună. Expertiza noastră a fost apreciată acolo. Acum, Republica Moldova face regrese, a căzut pradă oligarhilor. Între oligarhi și Rusia, guvernele României cred că trebuie să aleagă mereu oligarhii. Este o falsă dilemă și o falsă alegere. Europenizarea relației cu Republica Moldova este o necesitate. Pentru asta voi milita în Parlamentul European.

România, ca stat membru UE, are obligația de a ajuta statele mai sărace să se dezvolte. Aceasta este așa numita Asistența Oficială pentru Dezvoltare. Ar trebui să o privim nu doar ca pe o obligație, ci ca o datorie, ca pe un semn al trecerii noastre în clubul statelor care ajută. Politica românească privind AOD este un instabilă, meschină și supusă politizării frecvente.

Ca expert independent am elaborat studii comparative, am organizat conferințe și schimburi de experiență. În 2016, ca membru al guvernului am contribuit la adoptarea legii care creează Agenția Românească pentru Dezvoltare – RoAid. Din păcate, legea zace neaplicată. Statele serioase fac din asta un brand de țară – cu toții știm de USAID care e agenția americană. Dar și state mai mici au asemenea activități care le dovedesc seriozitate ca state intrate în clubul select european; PolishAid sau SlovakAid sunt doar două exemple. RoAid trebuie să fie o agenție și un brand cu care să ne mândrim, pe care oameni din multe țări să se bazeze și să o salute. USR are obligația de a se angaja pentru asta în programul de guvernare. Ca europarlamentar USR voi milita pentru ca România să facă mai mult decât să își respect o obligație de stat membru, voi milita pentru ca RoAid să fie un motiv de mândrie pentru noi, românii cetățeni europeni.

Mai mult chiar, militez pentru o politică externă bazată pe moralitate. România a trecut prin vremuri negre în anii 1948 – 1989. În anii în care alte state comuniste se deschideau, România trecea chiar prin vremuri întunecate. O mână de dizidenți s-au opus atunci dictaturii. Ei au fost ajutați de diplomația occidentală. Avem mărturii și cărți despre cât de mult bine poate face un sprijin orientat spre dizidenți, nu spre puternicii vremelnici. Militez pentru ca România să fie o țară care apără acum dizidenții. Lucrez ca parlamentar român la proiectul unei legi Magnițky pentru România. Sergei Magnițky a fost un erou: un avocat rus care a denunțat fraude de proporții în care apropiați ai lui Vladimir Putin furau sute de milioane de dolari de la stat. Pentru asta a fost arestat și omorât în pușcărie. La nivel mondial, SUA, Canada și câteva state europene au adoptat legi Magnițky prin care se interzice intrarea în țară și sancțiuni pentru o serie de demnitari ruși implicați în crimă. Ba chiar, există acțiuni de a extinde principiul Magnițky la mai multe țări, la oficiali implicați în încălcarea drepturilor omului. Voi depune ca parlamentar, împreună cu Adrian Prisnel, o lege Magnițky pentru România, lucrată împreună cu organizația internațională care se ocupă de memoria și de promovarea principiilor Magnițky.

Ca europarlamentar voi susține promovarea legislației Magnițky la nivel european. Au existat trei rezoluții ale Parlamentului European care au chemat la crearea unui asemenea instrument împotriva regimului criminal condus de Vladimir Putin. Cei doi Înalți Reprezentanți pentru Politică Externă ai UE s-au opus. Înaltul Reprezentant este membru al Comisiei Europene și trebuie să fie confirmat de Parlamentul European, împreună cu întreaga echipă. Voi milita pentru ca USR să își asume un angajament: europarlamentarii noștri nu vor vota o Comisie din care face parte un Înalt Reprezentant care s-ar opune unei Legi Magnițky la nivel european.

În perioada următoare voi veni în toată țara să mă întâlnesc cu membrii USR. Am fost unul dintre cei care au promovat în Statut aceste alegeri interne pentru europarlamentare. Sunt mândru că facem asta. Sunt mândru că USR este un altfel de partid.
Ne vedem în filiale! Am mare încredere în voi, aveți încredere în mine!

vezi aici pagina permanenta cristianghinea.ro

[woocommerce_order_tracking]