Comisia de Tăiat Hârtii 2 vine cu o primă soluție pentru debirocratizare – transpusă de parlamentarii USR într-o propunere legislativă

În ultimele săptămâni din 2017, în Palatul Parlamentului mai găseai seara doar două grupuri de oameni. Unul dominat de parlamentarii puterii, care lucrau de zor la măcelărirea legilor justiției, și un grup de cetățeni voluntari care lucrau benevol la elaborarea de politici publice care să reducă birocrația din viața românilor. Aceștia din urmă sunt voluntarii CTH2.

În urma numărului mare de sesizări primit pe www.comisiadetaiathartii.ro, am decis să analizăm procedurile de emitere a Certificatului de Urbanism și a Autorizației de Construire.

Am descoperit astfel nebănuite aberații pe care administrația publică din România le aruncă în calea cetățenilor onești.

Pentru obținerea unui Certificat de Urbanism, document de care avem nevoie chiar și atunci când facem lucrări de reamenajare în propria locuință, zeci de mii de români pierd inutil sute de mii de zile pe la ghișee.
Am descoperit situații care frizează absurdul – de exemplu, unele primării nu acceptă documente în format electronic eliberate de instituții aflate în subordinea lor!

Analiza completă o găsiți aici 

În urma analizei făcute de voluntarii CTH2, am depus, împreună cu colegi parlamentari USR, un proiect de lege care să simplifice radical procedurile de eliberare a acestui document și să elimine anomaniile birocratice din sistem.

Este reconfortant să vezi că există în continuare oameni dispuși să aloce din timpul personal și să-și folosească experiența profesională pentru a contribui la schimbarea în bine a societății, schimbare pe care statul nu este capabil să ne-o ofere. Chiar și în aceste ultime luni, când actuala putere ne-a dat numeroase motive să privim cu îngrijorare viitorul României.

Acestor oameni minunați le sunt profund recunoscător.

Ne-am gândit dacă azi e un moment bun. Adevărul este că materialele legate de Certificatul de Urbanism erau gata din decembrie. Și mai avem aproape gata analize și propuneri pentru autorizații de construcție, pentru adeverințele medicale, pentru fisc și altele. Toate au fost semnalate de dumneavoastră pe comisiadetaiathartii.ro și analizate de voluntarii noștri.

În decembrie agenda publică era blocată de legile justiției și eforturile noastre nu se observau. Azi a izbucnit povestea cu Tudose. Dar mereu e câte ceva cu PSD. România nu este guvernată.

Pierdem 9 milioane de euro anual și 150.000 de zile de muncă pentru că primăriile ne cer hârtii inutile pentru Certificatele de Urbanism. Asta e o problemă de care ar trebui să se ocupe guvernarea modernă. În rest e gargară și politicianism.

De astăzi, Comisia de Tăiat Hârtii 2 va dudui cu analize și propuneri foarte concrete pentru debirocratizare. Pentru că ne-am săturat de un stat absurd condus de ăștia.

Premierul Grindeanu ne-a mințit. O recunoaște chiar el, într-un document oficial

În februarie 2017, omul pus de Liviu Dragnea să-i conducă guvernul se afla în dificultate. OUG 13 adoptată noaptea de cabinetul său scosese lumea în stradă iar el tocmai fusese chemat la Bruxelles pentru a da lămuriri.

Grindeanu a găsit soluția folosită de mai toți colegii săi de partid pentru a ieși din încurcătură. Să mintă. I s-a ivit ocazia perfectă pe 18 februarie, când a fost degrabă invitat într-un studio tv, imediat după întoarcerea de la Bruxelles.

Psd-iștii încercau, la aceea dată, să ne convingă de necesitatea grațierii unor condamnați invocând o presupusă amendă pe care urma să o primim de la CEDO legată de condițiile din penitenciare. Vă aduceți aminte discursul.

În aceeași emisiune, domnul Grindeanu a ținut și el să ne anunțe că riscăm “să fim amendați” de CEDO cu 80 de milioane de euro. Pe an! S-a dovedit în final o minciună. Decizia pilot anunțată în aprilie nu prevedea nicio amendă pentru statul român. Nu cerea nici vreo lege a grațierii, dar aceasta este o altă poveste.

Dar domnul Grindeanu ne-a mai livrat, cu o seninătate debordantă, și alte minciuni în aceea seară.

Întors de la Bruxelles, premierul psd-ist a făcut o „dezvăluire cutremurătoare”. Grindeanu anunța, fără să clipească, faptul că “a aflat de la Bruxelles” că UE ne oferise bani să construim penitenciare, dar guvernul Cioloș a refuzat.

“S-a oferit şi anul trecut fostului guvern – ca să leg de ceea ce discutam la începutul discuției noastre de astăzi – s-a oferit posibilitatea de a folosi fonduri europene, de a accesa fonduri europene pentru a îmbunătăți sau a renova … pentru penitenciare. S-a folosit,  s-a spus acest lucru de către Comisia Europeană, a fost refuzat”.

Transcriptul declarațiilor premierului se găsesc, din fericire, pe site-ul guvernului. Le puteți verifica aici.

Dar domnul Grindeanu nu avea de gând să ne lase așa, fără fonduri europene pentru penitenciare. Așa că, din studioul tv în care se afla, a plusat – va obține el acești bani, și nu oricând, ci într-o săptămână!

“Vreau să vă spun că săptămâna asta – și o să vedeți concret acest lucru – vom trimite oficial, din partea Guvernului României, pentru Comisia Europeană, o cerere prin care spunem că dorim să accesăm fonduri de acest tip, urmând să ne mișcăm – dacă pot spune așa – foarte repede, astfel încât să putem să accesăm aceste fonduri.”

Concret însă, domnul Grindeanu bătea câmpii. Am explicat asta imediat după emisiune, într-un articol din Adevărul – O minciună stupidă şi nenecesară a lui Grindeanu, disponibil aici: adev.ro/olmqfa

Este imposibil de modificat un Program Operațional stabilit deja cu Comisia Europeană într-o săptămână. Numai un diletant poate crede așa ceva. Cu o lună înainte de acest intervu am averizat guvernul PSD într-o emisiune TVcă discuții în acest sens au fost demarate încă din 2016 de către mine, ca ministru în guvernul tehnocrat. Că s-a obținut acordul de principiu din partea Comisiei, iar guvernul PSD nu avea decât să continue negocierile şi să trimită documentaţia tehnică. Am explicat în articolul din Adevărul cât de complexe și cum s-au desfășurat negocierile cu Comisia Europeană.

Am spus atunci că domnul Grindeanu minte, dar nu am primit nicio explicație.

I-am cerut premierului explicații printr-o interpelare parlamentară.

 

Răspunsul primit din partea guvernului confirmă ceea ce spuneam atunci. Grindeanu a mințit.

 

Citez din document: “Încă din luna iunie a anului 2016, la nivelul guvernului au fost întreprinse demersuri pentru inițierea unor negocieri cu Comisia Europeană, în sensul modificării Programului Operațional Infrastructură Mare (POIM) astfel încât prin acesta să poată fi accesate fonduri pentru finanțarea infrastructurii penitenciare”.

Deci guvernul Cioloș a demarat discuțiile cu Comisia Europeană, nu a refuzat propunerea Comisiei, așa cum susținea Grindeanu la TV.

Cât despre termenul de o săptămână invocat de premier, o nouă minciună.

“Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a trimis, la data de 09.03.2017, către comisarul european pentru politică regională, Corina Crețu, o solicitare de sprijin din partea Comisiei Europene pentru includerea nevoii de finanțare a sistemului penitenciar din România atât în cadrul Acordului de Parteneriat pentru perioada de programare 2014 – 2020, cât și în cadrul programelor operaționale.”

Concret, Grindeanu nu a trimis nimic într-o săptămână și nici nu a făcut nimic concret în acest sens. Faptul că a apelat la o “cunoștință psd-istă” din Comisie nu înseamnă că a demarat efectiv procedurile de unde le-a lăsat guvernul Cioloș.

PSD-iștii ne-au bombardat cu minciuni în campania electorală și după alegeri, în special în timpul crizei ordonanței 13.

Minciunile tind însă să aibă viață scurtă iar adevărul începe, încet încet, să iasă la suprafață. Pregătiți-vă să aflați și alte minciuni frumos împachetate de guvernul PSD-ALDE.

Căldura și apa caldă nu au culoare politică. Soluția USR pentru rezolvarea termoficării în București

USR Policy Brief 6 / mai 2017

autori: Silvia Dinică, senator, membru în Comisia econimică, Dan Ionescu

Varianta PDF a documentului  USR Policy Brief 6 Radet ELCEN

 

Primăria Municipiului București și Ministerul Energiei ar trebui să colaboreze în mod direct și profesionist în rezolvarea problemei termoficării Capitalei. Soluția pe care o propune USR este înființarea unei companii de către cele două instituții, companie care să acopere activitatea RADET și ELCEN. Noua entitate ar trebui să fie listată la bursă pentru a atrage finanțări suplimentare și pentru a asigura transparența totală. Este esențial ca serviciul de termoficare să fie scos de sub influența nefastă a factorului politic.

Termoficarea Capitalei este o bombă cu ceas care întârzie să explodeze de câțiva ani. Când și cum se va întâmpla acest lucru depinde aproape în întregime de Primăria Munici-piului București (PMB) care de aproape 10 ani trăiește pe datorie, delapidând practic bu-getul de stat. Mecanismul e construit în așa fel încât să nu se poată atrage vinovăția nimănui. Cum s-a ajuns aici și cine se face vinovat? Nimeni, până în momentul de față, datoriile unei regii autonome prost administrată și supusă influenței politice sunt de nes-tins. Viitorul nu sună nici el bine. PMB visează la asociații care să se ocupe de termofica-rea în București și comunele adiacente, ignorând faptul că dacă ar trebui să plătească ea datoriile regiei de termoficare ar intra direct în faliment.

Scurt istoric al unei datorii pe care nu o va plăti nimeni

Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București (RADET) este în subordinea Consiliului General al Municipiului București și a fost înființată în decembrie 1990. RADET este responsabilă de transportul, producerea, distribuția și furnizarea de energie termică pe baza unei licențe. Licențierea și subordonarea față de PMB face din RADET un uriaș cu picioare de lut. Anul trecut, înainte de intrarea în insolvență, RADET avea peste 3.500 de angajați și gestiona 996,781 kilometri de reţea primarǎ și 2.949,46 kilometri de reţea secundară. Pentru că folosea o licență, RADET parctic are doar dreptul de utilizarea a rețelei de termoficare, care continuă să fie a PMB.

În această calitate, RADET este cea care furnizează apă caldă și căldură orașului București, încasează contribuțiile cetățenilor, investește în refacerea rețelei și își plătește proprii furnizori. Situația este mai mult decât dramatică. 81% din rețeaua primară și 54% din cea secundară sunt mai vechi de 30 de ani. Pierderile pe rețea ajung până la 38%, RADET are o datorie de 3,99 miliarde de lei către ELCEN (aflată în subordinea Ministeru-lui Energiei), principalul furnizor, și nu poate investi niciun leu în refacerea infrastructurii. Datoria RADET provine în principiu din neplata în ultimii 10 ani de către PMB a subvenției de 50% de care beneficiază locuitorii Capitalei. Toate la un loc au produs intrarea în insolvență a Regiei, fapt care a atras de la sine și intrarea aproape simultană în insolvență a ELCEN, companie grevată la rândul ei de o datorie de 1,74 miliarde de lei către furnizorii săi.

Insolvența celor două companii a fost singura soluție de a împiedica un dezastru de proporții care s-ar fi produs dacă, în loc de insolvență, am fi avut un faliment al producătorului și distribuitorului de agent termic în București. Rămâne incertă plata datoriei RADET către ELCEN deoarece nivelul sumei datorate (3,99 mld lei) reprezintă nu mai puțin de 80% din bugetul anual al PMB (5 mld lei). Acumularea anuală a datoriei din cauza subvenției pentru populație pe care PMB a refuzat să o plătească arată mai degrabă a premeditare, deoarece era evident că prin acumularea sumelor se va ajunge la o dimensiune care va împiedica orice intenție de plată. Fostul primar, Sorin Oprescu, a refuzat de mai multe ori să soluționeze situația la care a contribuit din plin și i-a lăsat Gabrielei Vrânceanu Firea un cartof fierbinte. Ambii edili au preferat să mute discuția din planul economic în cel politic și au amenințat, de fiecare dată când se punea problema executării datoriei RADET, cu acțiuni politice și au cerut guvernului să rezolve problema prin intermediul Ministerului Energiei.

Ce propune Primăria Capitalei

Primăria Capitalei a propus un proiect de hotărâre privind aprobarea de principiu a înființării unei societăți comerciale având ca obiect principal activitatea de producere, fur-nizare a energiei electrice și termice, servicii energetice și de mentenanță.

Din raportul de specialitate s-ar putea interpreta că această nouă companie va fi complementară sistemului ELCEN-RADET, în sensul că va acoperi zonele în care nu ajunge rețeaua existentă. Raportul de specialitate al Primăriei justifică necesitatea înființării societății comerciale prin contribuția acesteia la atingerea obiectivelor Strategiei de Alimentare cu Energie Termică în Sistem Centralizat a Consumatorilor din Municipiul București , menționând ca obiectiv strategic: “realizarea unor surse noi de cogenerare de înaltă eficiență care să alimenteze zonele de consum situate la distanțe mari față de sur-sele ELCEN existente” , “utilizarea surselor regenerabile prin valorificarea energetică a deșeurilor menajere din Municipiul București” .

Aparent, noua societate comercială a primăriei va trebui să intre într-un parteneriat cu cei care gestionează gropile de gunoi ale orașului și care au contract pentru preluarea gunoiului menajer. De asemenea, s-ar putea înțelege că noua societate va dezvolta rețele de agent termic în zona noilor cartiere ale capitalei, care nu sunt conectate încă la rețeaua de termoficare centralizată.Dar noile cartiere au soluții proprii de încălzire și este puțin probabil să fie interesate să renunțe la independența energeticăși să se conecteze la un sistem de încălzire deficitar cum este cel centralizat.

Primăria propune înființarea noii societăți sub forma unui SRL, probabil pentru a evita responsabilitățile pe care le are în momentul de față ca gestionar al RADET-ului, Regie Autonomă. Amintim că, spre exemplu, unele primării din Valea Jiului (Petroșani) au preferat să înființeze SRL-uri pentru a gestiona utilitățile publice, SRL-uri pentru care procedurile de insolvență/lichidare în caz de dificultăți financiare sunt mai facile.

Scenariul optim propus de USR

Constituirea unei singure companii pentru distribuția și producția agentului termic. Instalațiile deținute de ambele companii (ELCEN care produce energie, RADET care gestionează conductele de distribuție a agentului termic și a apei calde) au nevoie de reparații și modernizări urgente. Este eficient ca investițiile în reparații și modernizări să fie făcute de o singură companie, concomitent (în partea de transport și distribuție). Fuziunea ar permite reducerea costurilor cu serviciile suport (contabilitate, mentenanță, logistică, dispecerizare, etc).

Odată constituită această companie, ea ar trebui să fie listată pe bursă urgent, cu un pa-chet consistent care să asigure în același timp transparentizarea întregii activități și să scadă participațiile PMB și ale Ministerului Energiei astfel încât să nu mai existe un control politic asupra noii companii. Cele două instituții publice vor rămâne acționare la noua companie, își vor putea numi reprezentanți în Consiliul de Administrație care să le susțină interesele, dar listarea consistentă ar împiedica controlul politic nefast, care a dus RADET și ELCEN în situația de astăzi. O listare de acest calibru are menirea și de a atrage surse de finanțare suplimentare, pentru că, să nu uităm că deși starea rețelelor este dezastruoasă, la ele sunt branșați 1.230.000 de cetățeni, cu 566.000 apartamente care beneficiază de apă caldă și căldură din partea administrației locale. Aceste cifre sunt impresionante și pot fi baza unui plan de afaceri consistent, care să atragă finanțare pe măsură, odată ce listarea noii companii ar deveni o realitate.

Opțiuni vizate până acum pentru realizarea fuziunii ELCEN-RADET

Varianta 1: Transferul cu titlu gratuit al participațiilor statului în ELCEN de la Ministerul Energiei către Primăria Municipiului București— imposibil financiar

Primăria ar deveni singurul administrator al producției și distribuției de agent termic și apă caldă în capitală. Un asemenea proiect a fost inițiat de Sorin Oprescu și Victor Ponta și s-a lovit de opoziția Curții Constituționale care a constatat că bunurile din patrimoniul statului nu pot fi transferate decât cu justă plată (vezi cazul transferului a 20% din acțiunile Portului Constanța în administrarea Primăriei). În cazul în care transferul s-ar face cu justă plată, este greu de crezut că Primaria ar avea puterea financiară pentru a acoperi valoarea contabilă a ELCEN.

Varianta 2: Absorbția RADET de către ELCEN în cadrul procedurii de insolvență— vizată de posibile conflicte politice

Procedura este fezabilă și ar duce la stingerea obligațiilor născute între ELCEN și RADET de peste 3,9 miliarde de lei (inclusiv dobânzi și penalități). Astfel, noua societate ar avea de achitat doar datoriile pe care le are ELCEN către terți (cifrate la circa 1,5 miliarde lei). În acest caz, cel mai probabil, noua societate va fi administrată inițial de creditori (ANAF / Bănci / Romgaz / Distrigaz), iar după ieșirea din insolvență, de către Ministerul Energiei.

Ar trebui ca PMB să acorde noii societăți licență de furnizare a agentului termic în București, astfel încât să poate realiza producție și furnizare integrată a agentului termic în oraș. Dar această soluție, prin care un minister gestionează termoficarea celui mai mare oraș din România poate fi generator de criză politică. Ce se va întâmpla în momentul în care Primăria Municipiului București va avea aluloare politică decât cea a Guvernului României? Anul trecut Gabriela Vrânceanu Firea a acuzat Ministerul Economiei că încearcă să o atace politic în chestiunea RADET – ELCEN. Duă cum se observă extrem de ușor, o soluție de acest gen este incubator pentru un scandal politic inevitabil care va afecta în primul rând cetățenii Capitalei.

Varianta 3: Preluarea ELCEN de către RADET — nefezabil

Acest plan a fost vehiculat în cursul anului trecut de către vechiul consiliu de administrație al RADET-ului, cu consecința împărțirii activelor ELCEN (CET Grozăvești, Vest, Sud, etc.) către entități care urmează să gestioneze local alimentarea cu agent termic a orașului, inclusiv prin construirea unor noi centrale care să valorifice deșeurile menajere din oraș.

Această variantă este propusă și de avocatul Piperea, administratorul judiciar al RADET, în luările de poziție publice. În Strategia de Alimentare cu Energie Termică în Sistem Cen-tralizat a Consumatorilor din Municipiul București se prevăd acțiuni concrete pentru preluarea ELCEN-ului de către RADET: transformarea Regiei în RADET SA, societate comercială, obținerea licențelor și autorizațiilor necesare funcționării, precum și contractul de delegare a serviciului de termoficare a municipiului București. Se intenționează ca în cadrul planului de reorganizare al RADET SA, să se prevadă fuziunea prin absorbție a ELCEN în RADET SA.

Este de remarcat că ELCEN-ul deține un patrimoniu imobiliar impresionat în București, terenuri cu suprafețe semnificative situate în zone cheie ale orașului (Splaiul Independenței, Palatul Cotroceni, etc.).

Absorbția ELCEN-ului în RADET este însă discutabilă deoarece RADET-ul datorează bani ELCEN-ului, iar proiectul de fuziune are nevoie de aprobarea creditorilor ELCEN (Engie, Romgaz, ANAF, + instituții bancare/ Piraeus, Alpha Bank). Aportul primăriei în noua societate ar fi relativ mic în raport cu contribuția ELCEN și a celorlalți creditori, deoarece RADET nu deține conductele de transport agent termic din capitală, ci este doar concesionarul serviciului public.

Este de așteptat ca și ELCEN să își valorifice poziția juridică favorabilă, cerând, spre ex-emplu, falimentul RADET. ELCEN este creditorul majoritar al RADET-ului și el va decide soarta societății. În acest context, ELCEN-ul va trebui să facă demersuri pentru a obține contractul de delegare a serviciului de termoficare a municipiului București. Această situație nu se va tranșa mai devreme de iarna anului 2017 – vara anului 2018, și are un potențial impact politic semnificativ. În toate cazurile, primăria nu va fi acționarul unic al „noului RADET”, ci va trebui să accepte alți acționari majoritari (potențial ANAF, bănci și Romgaz).

Singura soluție, scenariul USR

USR crede în oportunitatea constituirii unei companii dedicate termoficării Bucureștiului, dar o companie care să fie listată la bursă pentru asigurarea transparenței și scoasă de sub influența politică a majorității Consiliului General al PMB. Proiectul societății este esențial să explice modul în care se va implementa noua structură comercială și modul ei de a se raporta la termoficarea orașului. Este imperios necesar ca funcționarea, recrutarea și planul de afaceri să fie complet transparente, conform legilor în vigoare (cu accent pe legea 111/2016 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice).

Istoria ne arată că Primăria a greșit constant când a venit vorba de RADET și procesul de termoficare a Capitalei. Alocarea cu întârziere de către Consiliul General a subvenţiilor pentru energia termică furnizată de RADET către populaţie. Mărirea de producători a tari-felor de producere a energiei nu s-a reflectat în preţul final al energiei livrate de RADET către populaţie şi persoane juridice. Diferenţa de preţ a fost preluată astfel de facto de RADET ca datorie faţă de producători (ELCEN).Lipsa investiţiilor în reţeaua de transport şi distribuţie a RADETa dus la creşterea pierderilor din reţea până la nivelul greu sustenabil din prezent. Dincolo de lipsa investiţiilor, nu au fost alocaţi la timp nici măcar banii pentru reparaţii curente.Capacităţile de producţie și distribuție existente nu sunt adaptate cererii de pe piaţă.

Așadar, doar profesionalizarea serviciului de termoficare prin construcția unei companii performante și ieșită de sub controlul factorului politic poate salva Bucureștiul de la un dezastru iminent.

USR vă prezintă raportul complet al Curții de Conturi privind Pixul lui Dragnea. Ce spune auditul despre performanța PNDL în 2013 și 2014

În timpul campaniei electorale am vorbit despre pericolul pe care îl reprezenta Programul Național de Dezvoltare Locală, derulat și inventat pentru Liviu Dragnea în perioada când acesta conducea Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Pixul lui Dragnea, așa cum este mai bine cunoscut PNDL, nu reprezenta altceva decât un instrument de alocat discreționar bani de la buget către clientela politică. Sub denumirea pompoasă de Program Național, Dragnea și-a pus practic la dispoziție sume fabuloase pe care le împărțea uneori printr-un simplu ordin de ministru, de preferat către primarii PSD.

În 2015, Curtea de Conturi a publicat doar o sinteză a unui raport de audit efectuat pe PNDL în 2013 și 2014.

Ziariștii de la PressOne și Adevărul au scris atunci despre “minunile” înfăptuite de Liviu Dragnea prin PNDL. Am promis în campania electorală că voi încercă să obțin raportul complet. Mulțumită celor care au votat USR, am reușit acum acest lucru, din postura de parlamentar.

Vi-l pun astăzi la dispoziție.

Raportul Curții de Conturi a analizat Programul Național de Dezvoltare Locală în perioada 2013-2014, perioadă în care Ministerul Dezvoltării a fost condus de Liviu Dragnea, ca ministru și de Sevil Shhaideh, secretar de stat, ordonator principal de credite și Coordonator al Direcției Generale de Dezvoltare Regională și Infrastructură (DGDRI).

Scopul auditului instituției conduse de Nicolae Văcăroiu a fost de a stabili dacă 1) au fost atinse obiectivele PNDL și 2) dacă fondurile publice alocate de la bugetul de stat pentru finanțarea investițiilor din PNDL au fost utilizate “în mod economic, eficient și eficace“.

Dacă aveți de gând să încheiați lectura aici, am să vă spune de pe acum – răspunsul la cele două întrebări este NU. Dar ar fi păcat să pierdeți celelalte “descoperiri” ale auditorilor.

Deficiențele descoperite de reprezentanții Curții de Conturi sunt numeroase. Vă reamintesc că doar sinteza raportului avea peste 40 de pagini.

Despre câți bani e vorba ?

De 2,3 miliarde de lei cheltuite prin PNDL în cei doi ani care fac obiectul auditării. Interesant este faptul că, în 2013, pentru acest program au fost prevăzute credite de angajament de 581 de milioane de lei, iar în 2014 de 2,4 miliarde de lei. 2014 a fost an electoral.

Explozia cheltuielilor cu PNDL din bugetul MDRAP se vede foarte bine și din proporția acestora pe fiecare an față de celelalte cheltuieli ale ministerului.

În 2017, ajunși din nou la putere, Dragnea și Shhaideh au mărit aiuritor bugetul PNDL – guvernul Grindeanu a prevăzut în bugetul PNDL credite de angajament de 30 de miliarde de lei. Adică bani pe care nu-i avem în prezent, o să-i plătim în viitor, dar pe care Pixul lui Dragnea îi poate deja împărți de pe acum. Am scris despre asta aici, în Adevărul.

Ce s-a finanțat din “Pixul lui Dragnea”?

Din fericire pentru Dragnea și Shhaideh, nu a existat o definire clară legală privind eligibilitatea proiectelor. Așa, au putut să finanțeze ce au vrut. Raportul de audit scoate în evidență tocmai această problemă – actele normative care reglementau funcționarea PNDL nu conțineau prevederi care să individualizeze programul.

Proceduri laxe privind incompatibilitățile și prevenirea fraudelor

Auditorii au constatat, de exemplu, că DGDRI, instituție condusă la acea data de actualul Ministru al Dezvoltării, Sevil Shhaideh, “nu a reacționat în mod corespunzător” pentru a preîntâmpina riscurile de fraudă.


Trebuie spus că o Direcție de Etică în cadrul PNDL a fost înființată după începerea procedurii de audit. (pagina 41). Cu toate acestea, raportul constată, printre multe alte probleme legate de integritate și prevenirea fraudelor, că “la selectarea personalului în vederea angajării” se semnează o declarație de eventuale situații de conflict de interese sau incompatibilități, dar care “nu acoperă riscul de prevenire a situațiilor de conflict de interese în relaționarea profesională directă/indirectă cu terțele persoane implicate în activitățile care derivă din derularea PNDL”.

Cum a alocat Dragnea banii?

Una dintre concluziile principale ale raportului de audit este aceea că MDRAP nu a urmărit să coreleze alte investiții de interes național, precum cele realizate prin intermediul Companiei Naționale de Investiții (C.N.I. SA), aflată tot în subordinea ministerului condus la acea dată de Liviu Dragnea. Mai exact, investițiile nu s-au făcut cu “cap”, pentru a se asigura impactul sporit al acestora. Probabil de aceea avem drumuri care se termină în câmp sau rețele de canalizare fără apă.

Legislația pe baza căreia funcționează C.N.I. SA prevede faptul că se puteau finanța cam aceleași proiecte care se finanțau și prin PNDL – conform OUG 28/2013, pe baza căreia funcționa Programul Național în acea perioadă. Practic, două instituții care finanțau aceleași proiecte. De ce s-a recurs la această situație? O explică autorii raportuli: “s-a constatat faptul că obiective de investiții considerate neprioritare într-un program primesc finanțare din celălalt program”. (pagina 63/64)

Practic, dacă nu se puteau acorda niște bani unor primari “de partid” prin C.N.I., se rezolva mult mai ușor prin PNDL, acolo unde Liviu Dragnea era rege și putea aloca bani printr-o semnătură de ministru.

Mai mult, raportul atrage atenția asupra faptului că “la nivelul MDRAP s-au emis ordine prin care s-au aprobat sume pentru finanțarea unor obiective de investiții din alte domenii decât cele considerate de importanță națională”. În condițiile în care pentru unele obiective de inportanță națională MDRAP se plângea că nu are destule fonduri.

Vă amintiți de investițiile în parcuri la sate, nu ?

Pe lângă obictive de o necesitate discutabilă, MDRAP nici măcar nu s-a asigurat că proiectele respective sunt și realizate. Echipa de auditori a constatat că au existat situații în care beneficiarii – primării, Consilii Județene etc – nu demaraseră lucrările nici la șase luni de la semnarea contractului de finanțare. (pagina 66). Bani pierduți pentru alte investiții, iar ministerul lui Dragnea este responsabil pentru “nemonitorizarea contractelor”. Practic, Pixul lui Dragnea aloca banii, clientela politică îi primea, pe nimeni nu mai interesa dacă se și face ceva cu acei bani sau nu.

Raportul explică și felul în care angajații ministerului făceau monitorizarea derulării investițiilor: “MDRAP deține unele analize, dar acestea se limitează la urmărirea numărului de obiective de investiții finalizate raportate la numărul celor finanțate”. (pagina 69)

Practic aveau un tabel în care notau: X investiții finanțate, Y investiții finalizate. Ăsta da management eficient.

În concluziile generale, autorii raportului notează faptul că “în lipsa unei strategii naționale în domeniu, și în contextul existenței unor carențe și/sau neconcordanțe legislative, PNDL nu a funcționat, în perioada 2013-2014, ca un program național în sensul prevederilor Legii 500/2002 și al Legii nr.273/2006”. (pagina 71)

Practic, Programul Național de Dezvoltare Locală numai program national și de dezvoltare nu a fost.
A fost doar Pixul lui Dragnea pentru sifonat bani publici către clientela politică.

Asta știam și din sinteza raportului, publicată anterior. Raportul complet ne dă însă mai multe argumente în acest sens. Vă recomand să-l citiți. Ne spune multe despre ce ne așteaptă în continuare sub domnia lui Dragnea și a PSD, dacă rămânem impasibili.


Raportul complet al Curții de Conturi privind performanța PNDL (în format PDF) poate fi accesat aici

Adevărul LIVE, 30 martie 2017

“Eu am venit în USR pentru că am văzut continuarea spiritului reformator din Guvernul tehnocrat. Eu am făcut acel pas, plecarea din Guvern, pentru că aşa am crezut eu că pot contribui la sustenabilitatea proiectului. Am zis că e mai bine pentru proiectul mare să încercăm această formă politică. M-am simţit în USR ca acasă. Atmosfera în USR e extraordinară. E o adunare de energie pozitivă. Îmi dau seama că pentru cei mai mulţi oameni din USR, continuarea spiritului reformist e naturală. Acest fapt explică imaginea de la baza partidului.”

Citește mai mult

Guvernul adoptă legea tehnocrată a asistenței medicale comunitare. Ce trebuie făcut mai departe

USR Policy Brief 5

 

autori: Alina Seghedi, Tudor Pop, deputat, membru în Comisia de Sănătate

Proiectul de lege privind asistența medicală comunitară, adoptat de guvernul Cioloș în octombrie 2016, a fost preluat pe 27 februarie 2017 de guvernul Grindeanu și adoptat sub formă de ordonanță de urgență.

Această ordonanță reglementează activitatea a două ocupații importante pentru accesul oamenilor din comunitățile defavorizate la serviciile medicale.

Asistentul medical comunitar și mediatorul sanitar au ca misiune să meargă în comunitățile sărace și, prin dialog cu membrii acestora, să identifice posibile necesități medicale. Practic, aceștia verifică dacă persoane din rândul unei comunități ar putea avea nevoie de servicii medicale și îi ajută să ajungă la medic. Diferența între cele două specializări este că, spre deosebire de mediatorul sanitar, asistentul medical comunitar urmează și cursuri speciale de formare în asistență medicală.

Salutăm faptul că noul guvern apreciază și continuă munca echipei formate din specialiști din mai multe ministere și care a fost susținută puternic de Cancelaria Prim-ministrului anul trecut pentru a găsi cele mai bune soluții de reglementare, sub umbrela Pachetului Anti-Sărăcie. Dată fiind importanța activității asistenților medicali comunitari, vom susține aprobarea acestei ordonanțe în Parlament și vom participa activ atât la procesul de consultare pentru realizarea normelor metodologice, cât și la monitorizarea aplicării acestora la firul ierbii.

De ce e importantă asistența medicală comunitară?

În comunitățile marginalizate, accesul la servicii de sănătate este redus, mai ales în sate și în orașele mici, unde mulți oameni locuiesc la distanțe de câțiva kilometri buni de cabinetul medical, fără nicio variantă de transport public. Din studiile de teren făcute de echipa care a elaborat legea, în locuri ca Floroaia Mică, un cartier din Întorsura Buzăului, părinții sunt nevoiți să meargă pe jos, cu copiii în brațe, uneori la temperaturi de -20 de grade, câte opt km dus-întors până la cabinetul medical, iar medicii de familie nu ajung în comunitatea săracă decât pentru urgențe sau pentru a vizita copiii nou-născuți. Același lucru se întâmplă în multe zone rurale, cum ar fi satul Hetea din comuna Vâlcele, județul Covasna, unde oamenii au de mers șase km până la cabinetul medicului de familie, trei dintre aceștia pe un drum de munte greu accesibil iarna. Chiar și în unele localități mici unde medicul de familie este aproape, cum ar fi comuna Apold, din județul Mureș, sunt farmacii care nu au program zilnic sau nu au medicamentele necesare, iar oamenii sunt nevoiți să meargă în cel mai apropiat oraș pentru a le cumpăra – lucru pe care de multe ori nu îl fac la timp, pentru că nu au bani de transport.

România are cea mai mare rată a mortalității infantile din Uniunea Europeană, de 2,4 ori peste media europeană (~4‰ în 2011) – cu risc de deces mai mare în mediul rural decât în urban (de peste 50%). 57% dintre decese sunt în prima lună de viață. Multe survin la domiciliu, fără asistență medicală pentru boala cauzatoare de deces. Tot în 2011, riscul de deces matern la naştere era de circa cinci ori mai mare în România decât în UE.

În familiile sărace, foarte puțini copii beneficiază de analizele de bază necesare pentru intrarea la grădiniță sau școală sau au fost vreodată la un consult oftalmologic, stomatologic sau logopedic, în ciuda problemelor evidente pe care le sesizează profesorii. Există comunități întregi în care rata de vaccinare e sub 60% (în condițiile în care procentul de siguranță este 95%). Educația pentru sănătate și igienă în aceste comunități e deseori inexistentă, iar serviciile de planificare familială sunt reduse, deși rata natalității în rândurile celui mai sărac segment de populație este cel puțin de două ori mai mare decât rata medie în România. Numărul minorelor însărcinate, din familii defavorizate, este în creștere constantă în ultimii ani, iar multe mame tinere din cele mai sărace comunități ajung pentru prima dată la medicul ginecolog atunci când nasc.

Aceste lucruri se întâmplă mai ales în zonele unde nu există mediator sanitar sau asistent medical comunitar, medicul de familie ajunge rar, nivelul de educație al oamenilor este foarte scăzut, iar cel de sărăcie este mare. Conform legislației din 2008, Primăriile pot angaja asistent medical comunitar sau mediator sanitar, plătit de Ministerul Sănătății. Multe însă nu reușesc să facă acest lucru, fie pentru că nu cunosc bine legislația, fie pentru că nu îndeplinesc condițiile din norme (spre exemplu, nu au suficiente persoane de etnie romă autodeclarate). Cu toate acestea, rolul mediatorului sanitar este extrem de important, în special în satele izolate sau în cele în care oamenii sunt extrem de săraci și au un nivel scăzut de educație.

Ce face această ordonanță de urgență

Ordonanța de urgență recent aprobată are două scopuri: pe de o parte, reglementează activitatea asistenților medicali comunitari, prin actualizarea, corelarea și completarea unor prevederi existente anterior în mai multe acte legislative și prin reglementarea naturii medico-sociale a activității lor. Pe de altă parte, facilitează accesarea fondurilor europene nerambursabile, prin faptul că definește, din perspectiva Ministerului Sănătății, centrele comunitare integrate.

Aceste centre oferă, într-un singur loc, servicii sociale, medicale și, ideal, și educaționale. Acum, oamenii din comunități defavorizate trebuie să meargă în mai multe locuri de fiecare dată când au nevoie de câte un tip de sprijin, și deseori specialiștii care îi ajută nu comunică între ei, ceea ce face ca unele probleme grave să scape printre crăpături și să rămână nerezolvate. Ordonanța de urgență a asistenței medicale comunitare le permite primăriilor să înființeze și să finanțeze aceste centre, pentru a veni în ajutorul oamenilor săraci, aduce toate serviciile sociale de bază de care persoanele defavorizate ar putea avea nevoie într-un singur loc și le face astfel mai accesibile.

Banii pentru salariile asistenților medicali comunitari și pentru cheltuieli minime de dotare vor veni de la Ministerul Sănătății, către primării. Cheltuielile cu formarea asistenților medicali comunitari și activitatea lor directă vor putea fi finanțate din fonduri europene, prin Programul Operațional Capital Uman. Construcția sau renovarea centrelor comunitare integrate vor fi finanțate tot din fonduri europene prin Programul Operațional Regional. Pe perioada exercițiului financiar 2007-2013, au existat multe situații când România a reușit să obțină fonduri pentru clădiri, fără însă să poată asigura și serviciile pentru care au fost construite acestea. Ca urmare, numeroase clădiri ridicate cu bani europeni au rămas goale. Pentru a evita repetarea acestor situații în perioada 2014-2020, Comisia Europeană a cerut României să nu mai finanțeze “clădiri fără oameni”.

În cazul asistenței medicale comunitare, banii pentru construirea sau renovarea centrelor comunitare integrate nu puteau fi dați decât în momentul în care România demonstra că știe ce nevoi sunt și că are un plan care să arate că va interveni exact acolo unde sunt identificate aceste nevoi (“maparea serviciilor din sănătate”) și că strategiile și legislația sunt armonizate în așa fel încât în momentul în care aceste clădiri vor fi funcționale, să existe și specialiștii care să lucreze în centre (asistenții medicali comunitari/mediatorii sanitari, asistenții sociali și consilierii/mediatorii școlari). Anul trecut, Ministerul Sănătății a lucrat în ritm rapid la realizarea acestei mapări, întârziate din 2015 și a ajuns la un acord de principiu cu Comisia Europeană.

Avem nevoie de profesionalizarea serviciilor comunitare

Din 2008, de când activitatea de asistență medicală comunitară a fost descentralizată, asistenții medicali comunitari și mediatorii sanitari, care erau inițial angajați și supervizați metodologic de Ministerul Sănătății prin Direcțiile de Sănătate Publică județene, au devenit angajați ai primăriilor, cu coordonarea metodologică a Ministerului Sănătății. În practică, acest lucru a însemnat fie că multe primării nu au mai continuat să îi angajeze pe acești oameni, pentru că nu au înțeles cum să le includă posturile în organigrama primăriei sau nu au înțeles că fondurile pentru plata salariilor vin de la Ministerul Sănătății, fie că, în lipsa unei monitorizări adecvate din partea Direcțiilor de Sănătate Publică, mulți asistenți medicali comunitari și mediatori sanitari sunt folosiți ca un fel de ajutor al asistenților sociali sau pentru alte treburi organizatorice sau birocratice din primării, fără să mai aibă timp să se ocupe de partea de sănătate, pentru care sunt de fapt plătiți.

La nivelul persoanelor defavorizate, acest lucru se traduce prin acces limitat la servicii de sănătate, în special în comunitățile rurale, sărace, cu mulți romi sau cu un grad ridicat de izolare. Concret, rate mari de copii nevaccinați, femei însărcinate care ajung pentru prima dată la medic abia atunci când nasc, persoane care nu au medic de familie și mulți oameni care ajung la doctor numai în faze avansate de boală, când nu se mai poate face prea mult pentru ei etc.

Care sunt pașii următori?

Pentru că toate aceste probleme nu vor fi rezolvate de simpla existență a unei reglementări legislative, fie ea lege sau ordonanță de urgență, USR va urmări îndeaproape procesul de elaborare a normelor metodologice de aplicare pe care le va propune Ministerul Sănătății în următoarea lună și modul în care ele vor fi puse în practică.

Este important ca asistenții medicali comunitari să fie sprijiniți prin rețele de mentori care să lucreze cu ei îndeaproape, formări aplicate și resurse materiale de bază. Este la fel de important ca ei să fie monitorizați și evaluați îndeaproape și să evităm situațiile în care ajung să fie folosiți de primari pe post de oameni buni la toate, în loc să facă munca pentru care au fost angajați – și anume să îi ajute pe oamenii săraci să aibă acces la servicii de sănătate.

Pachetul Anti-Sărăcie a fost primul pas. De ce e important ca aceste proiecte să fie gândite împreună

În februarie 2016, guvernul Cioloș a lansat Pachetul integrat pentru combaterea sărăciei – un plan de 47 de măsuri organizat pe cicluri de viaţă, în aşa fel încât să le ofere o “plasă de siguranţă” celor mai săraci dintre români. Măsurile acopereau toate categoriile de vârstă (0-65+) și intervenții în momente critice ale vieții, de care depinde ieșirea din sărăcie – sau adâncirea acesteia, în lipsa unui sprijin potrivit. În plus, erau măsuri pentru întreaga familie (de exemplu, îmbunătățirea locuințelor sărăcăcioase sau sănătatea rurală) și măsuri transversale (cum este incluziunea persoanelor cu dizabilități).

Pachetul a pornit de la strategiile existente și de la proiecte de succes ale ONG-urilor și autorităților locale, care puteau fi extinse. Guvernul Cioloș a identificat finanțări europene pentru aceste măsuri și a asigurat o abordare unitară, coordonată de Cancelaria Prim-ministrului.

Guvernul Grindeanu nu trebuie decât să pună în practică un plan complex elaborat deja

Măsurile alese în pachet au fost în principal cele care necesitau coordonare intersectorială complexă (ex: acces la sănătate în rural, echipe comunitare de servicii integrate în comunități defavorizate sau măsurile pentru tinerii șomeri) sau care pot produce în mod individual un impact puternic, prin accesul rapid al persoanelor defavorizate la servicii (ex: niciun copil fără identitate, caravane medicale, rechizite pentru preșcolari, granturi pentru renovarea locuințelor în stare critică).

Sub umbrela acestui pachet, Cancelaria Prim-ministrului a coordonat o echipă formată din specialiști de la Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății, Ministerul Educației, Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, care au lucrat intens împreună la dezvoltarea mai multor concepte complexe. Elaborarea proiectului de lege privind asistența medicală comunitară a fost unul dintre acestea. O altă măsură fanion a fost dezvoltarea echipelor de servicii comunitare integrate (asistent social, asistent medical comunitar și consilier/mediator școlar) în cele mai sărace comunități – un demers care este legat direct de ordonanța de urgență privind asistența medicală comunitară, aprobată pe 27 februarie.

După multe luni de gândit soluții, întâlniri săptămânale la Cancelaria Prim-Ministrului, discuții aplicate cu specialiști din ministere și ONG-uri și vizite de documentare în comunități sărace, organizate împreună cu experți din sectorul ONG și de la organizații internaționale cu experiență în domeniu (UNICEF, Banca Mondială), în decembrie 2016 Ministerul Muncii, în parteneriat cu Ministerul Sănătății și Ministerul Educației, a finalizat conceptul unui proiect pilot pentru finanțarea acestor echipe în 100 de comunități marginalizate, și a depus fișa de proiect la Ministerul Fondurilor Europene.

Tot atunci, cei trei miniștri au semnat ordinul comun care reglementează modul de colaborare între instituții, la firul ierbii, între asistenții sociali, asistenții medicali comunitari și consilierii școlari. Acest ordin nu a intrat în vigoare, pentru că nu a fost publicat în Monitorul Oficial la schimbarea guvernelor, dar el trasează, pentru prima dată, bazele serviciilor integrate socio-medico-educaționale. Prin urmare, este important ca normele metodologice care vor fi dezvoltate pentru ordonanța de urgență privind asistența medicală comunitară să includă prevederile acestui ordin interministerial. De asemenea, este la fel de important ca Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene să deschidă apelul de finanțare, iar cele trei ministere să transmită aplicația finală. Aceasta ar fi o continuare nu doar logică, ci și foarte necesară și urgentă, a aprobării ordonanței de urgență privind asistența medicală comunitară. Vom face interpelare către miniștrii de resort pentru a afla în ce stadiu se află procesul de elaborare a acestor norme și facem apel ca ordinul comun să fie preluat de miniștrii actuali.