Articole

Premierul Grindeanu ne-a mințit. O recunoaște chiar el, într-un document oficial

În februarie 2017, omul pus de Liviu Dragnea să-i conducă guvernul se afla în dificultate. OUG 13 adoptată noaptea de cabinetul său scosese lumea în stradă iar el tocmai fusese chemat la Bruxelles pentru a da lămuriri.

Grindeanu a găsit soluția folosită de mai toți colegii săi de partid pentru a ieși din încurcătură. Să mintă. I s-a ivit ocazia perfectă pe 18 februarie, când a fost degrabă invitat într-un studio tv, imediat după întoarcerea de la Bruxelles.

Psd-iștii încercau, la aceea dată, să ne convingă de necesitatea grațierii unor condamnați invocând o presupusă amendă pe care urma să o primim de la CEDO legată de condițiile din penitenciare. Vă aduceți aminte discursul.

În aceeași emisiune, domnul Grindeanu a ținut și el să ne anunțe că riscăm “să fim amendați” de CEDO cu 80 de milioane de euro. Pe an! S-a dovedit în final o minciună. Decizia pilot anunțată în aprilie nu prevedea nicio amendă pentru statul român. Nu cerea nici vreo lege a grațierii, dar aceasta este o altă poveste.

Dar domnul Grindeanu ne-a mai livrat, cu o seninătate debordantă, și alte minciuni în aceea seară.

Întors de la Bruxelles, premierul psd-ist a făcut o „dezvăluire cutremurătoare”. Grindeanu anunța, fără să clipească, faptul că “a aflat de la Bruxelles” că UE ne oferise bani să construim penitenciare, dar guvernul Cioloș a refuzat.

“S-a oferit şi anul trecut fostului guvern – ca să leg de ceea ce discutam la începutul discuției noastre de astăzi – s-a oferit posibilitatea de a folosi fonduri europene, de a accesa fonduri europene pentru a îmbunătăți sau a renova … pentru penitenciare. S-a folosit,  s-a spus acest lucru de către Comisia Europeană, a fost refuzat”.

Transcriptul declarațiilor premierului se găsesc, din fericire, pe site-ul guvernului. Le puteți verifica aici.

Dar domnul Grindeanu nu avea de gând să ne lase așa, fără fonduri europene pentru penitenciare. Așa că, din studioul tv în care se afla, a plusat – va obține el acești bani, și nu oricând, ci într-o săptămână!

“Vreau să vă spun că săptămâna asta – și o să vedeți concret acest lucru – vom trimite oficial, din partea Guvernului României, pentru Comisia Europeană, o cerere prin care spunem că dorim să accesăm fonduri de acest tip, urmând să ne mișcăm – dacă pot spune așa – foarte repede, astfel încât să putem să accesăm aceste fonduri.”

Concret însă, domnul Grindeanu bătea câmpii. Am explicat asta imediat după emisiune, într-un articol din Adevărul – O minciună stupidă şi nenecesară a lui Grindeanu, disponibil aici: adev.ro/olmqfa

Este imposibil de modificat un Program Operațional stabilit deja cu Comisia Europeană într-o săptămână. Numai un diletant poate crede așa ceva. Cu o lună înainte de acest intervu am averizat guvernul PSD într-o emisiune TVcă discuții în acest sens au fost demarate încă din 2016 de către mine, ca ministru în guvernul tehnocrat. Că s-a obținut acordul de principiu din partea Comisiei, iar guvernul PSD nu avea decât să continue negocierile şi să trimită documentaţia tehnică. Am explicat în articolul din Adevărul cât de complexe și cum s-au desfășurat negocierile cu Comisia Europeană.

Am spus atunci că domnul Grindeanu minte, dar nu am primit nicio explicație.

I-am cerut premierului explicații printr-o interpelare parlamentară.

 

Răspunsul primit din partea guvernului confirmă ceea ce spuneam atunci. Grindeanu a mințit.

 

Citez din document: “Încă din luna iunie a anului 2016, la nivelul guvernului au fost întreprinse demersuri pentru inițierea unor negocieri cu Comisia Europeană, în sensul modificării Programului Operațional Infrastructură Mare (POIM) astfel încât prin acesta să poată fi accesate fonduri pentru finanțarea infrastructurii penitenciare”.

Deci guvernul Cioloș a demarat discuțiile cu Comisia Europeană, nu a refuzat propunerea Comisiei, așa cum susținea Grindeanu la TV.

Cât despre termenul de o săptămână invocat de premier, o nouă minciună.

“Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a trimis, la data de 09.03.2017, către comisarul european pentru politică regională, Corina Crețu, o solicitare de sprijin din partea Comisiei Europene pentru includerea nevoii de finanțare a sistemului penitenciar din România atât în cadrul Acordului de Parteneriat pentru perioada de programare 2014 – 2020, cât și în cadrul programelor operaționale.”

Concret, Grindeanu nu a trimis nimic într-o săptămână și nici nu a făcut nimic concret în acest sens. Faptul că a apelat la o “cunoștință psd-istă” din Comisie nu înseamnă că a demarat efectiv procedurile de unde le-a lăsat guvernul Cioloș.

PSD-iștii ne-au bombardat cu minciuni în campania electorală și după alegeri, în special în timpul crizei ordonanței 13.

Minciunile tind însă să aibă viață scurtă iar adevărul începe, încet încet, să iasă la suprafață. Pregătiți-vă să aflați și alte minciuni frumos împachetate de guvernul PSD-ALDE.

Fondul Suveran al PSD. Un proiect născut falimentar

Policy Brief nr.1 / Grupul Parlamentar USR

editori: Liviu Mălureanu, Cristian Ghinea
contributori: Ionuț Moșteanu, Manuel Costescu, Cosette Chichirău.

Poate PSD să facă un Fond Suveran de succes fără bani, fără idei, fără oameni pregătiți, dar cu promisiuni populiste? USR pune pe masă argumente că asistăm la un viitor eșec de proporții.

 

Ce ne zice guvernul PSD-ALDE?

Scopul. PSD a insistat mult în campanie pe ideea acestui fond, care era prezentată ca un panaceu al problemei ridicate de foarte mulți atunci când li se prezentau promisiunile electorale: de unde bani? Din Fond, venea răspunsul atent pregătit de strategii de campanie. Potrivit programului PSD, Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI) ar urma să aibă în următorii patru ani venituri de până la 60 miliarde lei şi să creeze peste 42.000 de noi locuri de muncă, să crească bugetul de stat cu peste 6 miliarde lei şi PIB-ul cu 20 miliarde lei. FSDI va contribui la reindustrializarea României şi va elimina decalajele urban/rural şi urban dezvoltat/urban mai puţin dezvoltat. Prin acest fond se vor finanţa proiecte strategice şi va creşte absorbţia fondurilor europene. Se vor realiza opt spitale regionale, se vor realiza autostrăzi, se vor realiza unități de procesare a fructelor și legumelor. Stop. După cum se vede din retorica anterioară, Fondul face de toate și rezolvă toate problemele. PSD a descoperit varianta politică a ”particulei lui Dumnezeu”.

Finanţarea. Fondul va fi alcătuit, în principal, din companiile profitabile de stat. Pentru finanţare, fondul va putea folosi venituri din:

  • dividendele acestor companii (estimare de 2,6 miliarde lei, bani care nu se vor mai duce la bugetul de stat). Guvernul a anunţat deja că anul acesta companiile de stat vor vărsa la bugetul de stat 90% din profitul net din 2016. Adică statul dă Fondului banii pe care îi scade din buget.
  • vânzarea de acţiuni la aceste companii
  • emisiunea de obligaţiuni
  • vânzarea de active neperformante.

Totuși, posibilii investitori care ar putea cumpăra acțiuni la companii vor fi mai degrabă reticenți să cumpere printr-un Fond care nu e clar ce traiectorie va avea. Listarea de succes a Electrica la bursa din Londra (care a adus companiei mai mult de 400 mi–lioane de euro) a trebuit să fie pregătită ani întregi și a avut succes doar pentru că au existat promisiuni ferme privind viitorul companiei. A pune o companie într-un Fond înseamnă a înlătura tocmai posibilitatea de a mai promite o traiectorie stabilă pentru respectiva companie. În cel mai bun (și improbabil) caz, pentru ca noul Fond să poată vinde acțiuni astfel încât să se autocapitalizeze ar dura ani întregi și ar fi nevoie de un management spectaculos de performant pentru a învinge reticența eventualilor cumpărători. Evident, mai simplu ar fi să continuăm cu practica începută prin Electrica: curățăm o companie, vindem pachetul minoritar de acțiuni pe bursă pentru recapitalizare. E mai probabil să reușim cu câte o companie pe rând decât cu toate odată. Mai ales că după cazul Electrica, statul român nu a mai continuat buna practică: a încercat să ia aproape forțat din companie banii strânși pe bursă, iar prin obligația de a vărsa 90% din profit la buget stabilește un prag artificial pentru toate companiile, indiferent de performanță sau de nevoile de investiții. Deci slabe șanse să putem continua măcar ce am început cu Electrica, darămite să scoatem bani din vânzarea unor pachete de acțiuni la mai multe companii odată. Toate aceste argumente sunt valabile și pentru ideea de a vinde obligațiuni ale Fondului.

Dacă tragem linie, Fondul se vrea a fi finanțat prin bani pe care statul îi ia deja din companii sau prin acțiuni/obligațiuni care valorează mai puțin prin Fond decât dacă am face operațiunile separat pentru fiecare companie profitabilă. Singurul plus real este că Fondul va vinde active neperformante.

Din nou, nu e clar de ce s-ar face asta mai ușor prin–tr-un Fond decât prin licitații publice deschise și transparente, de la caz la caz.

În fine, acţionarul unic al fondului va fi statul român, prin Ministerul Economiei şi va fi administrat de un consiliu de supraveghere (9 membri) şi de un comitet director (5 manageri).

Au trecut șase ani de când România a demarat reforma guvernanței companiilor de stat. Decizie luată mai degrabă sub presiunea creditorilor internaționali și pentru că aveam nevoie de credite externe, nu pentru că ar exista conștientizarea acestei nevoi în clasa politică – companiile de stat sunt văzute mai degrabă ca surse de rente. În toată această perioadă, guvernele României au făcut doar pași mici spre profesionalizarea și depolitizarea companiilor. Cel mai longeviv guvern – condus de Victor Ponta – a fost și cel care aproape a stopat și în multe companii a dat înapoi procesul. Guvernul cu cea mai limitată susținere politică – condus de Dacian Ciolos – a făcut pași înainte, dar timizi.

Guvernul Grindeanu ne propune acum un Fond condus de același minister care a implementat foarte prost și greoi principii de bază ale guvernanței corporative în ultimii ani. Șansele de succes sunt spre zero. Riscurile sunt însă imense. Și sigure. Pentru că…

Există un precedent

În 2006, Călin Popescu Tăriceanu, prim-ministrul de atunci, înființa, prin OUG 113/2006, Fondul Naţional de Dezvoltare (FND). Acest fond ar fi urmat, printre altele, să finanţeze proiectele de investiţii în infrastructură, precum şi alte proiecte prioritare. Sună cunoscut. Bani au venit la Fond, dar infrastructura nu.

Spre deosebire de guvernul Grindeanu, guvernul Tăriceanu avea o sursă clară de bani: privatizarea. FND a ajuns la 11 miliarde lei, fiind alimentat din privatizări ale companiilor româneşti de stat, dintre care cea mai celebră este privatizarea BCR, în urma căreia statul a încasat 2,2 miliarde euro.

Dintr-un calcul făcut la acea vreme a rezultat că doar 6,36% din banii strânși la acest fond au mers spre scopul iniţial, adică spre investiţii. Restul banilor se pare ca au fost folosiţi pentru acoperirea deficitului bugetar. De altfel, şi un raport al Curţii de Conturi din 2008 arată că  “dezideratele pentru care a fost înființat FND au fost realizate într-o manieră nesistematică şi într-o măsură mai puţin spectaculoasă decât nivelul aşteptărilor generate de actualitatea şi ineditul obiectivelor asumate”.[1]

Concluzia finală ar fi că Fondul din 2006 a eşuat lamentabil în scopul pe care creatorul său, Călin Popescu Tăriceanu, l-a propus.

Ca o notă de subsol, intenţii de a crea un asemenea fond au mai avut şi Emil Boc în 2010 şi Mihai Răzvan Ungureanu în 2012. Și asta pentru că e simplu de învârtit ideea în spațiul public: pare că dacă faci ceva care se cheamă ”Fond”, vor veni automat bani și guvernul trebuie doar să decidă ce face cu ei. De fapt, po-

vestea Fondurilor suverane este mult mai complicată. Și doar puține reușesc. Și mai puține în țările care nu au resurse naturale abundente, dar au guverne care nu înțeleg că un Fond are sens doar dacă suma activelor din el e mai mare decât valoarea separată a activelor componente. Altfel nu.

De ce va eșua fondul propus de guvernul Grindeanu?

Ca principiu de bază, fondurile suverane de investiții sunt instrumente financiare sofisticate ce au ca scop investirea capitalurilor excedentare sau deja existente (excedente bugetare, rezerve valutare semnificative), şi nu acoperirea unei deficienţe de capital. Cu alte cuvinte, faci un fond suveran când te dau banii afară din casă, nu când ai nevoie de bani. Ori scopul acestui fond în viziunea PSD este de a atrage bani, peste 40% din veniturile sale estimându-se a fi atrase din emisiuni de obligaţiuni.

Să vedem totuşi cine va finanţa acest fond şi care sunt şansele sale de succes:

Companiile de stat. Poate dacă am fi avut 20 de ani de aplicare coerentă a politicilor de bună guvernanță, acum am fi avut companii de stat capitalizate și de succes, pe care ar fi meritat să le punem laolaltă, pentru a le mări capacitatea de negociere cu investitorii. Dar nu e cazul, cum am arătat mai sus.

Cu o istorie tumultoasă, presărate cu restructurări, insolvențe și mai ales căpușare de către firme de partid, imensa majoritate a companiilor administrate de stat se zbat să supravieţuiască, funcționând după un model arhaic, fără management, cu o inerție la schimbare foarte mare, cu sindicate care intervin peste management și sunt cointeresate în rețelele de căpușare. Sunt doar câteva excepții de succes. Sunt și companii profitabile, cele care dețin monopoluri, dar în cazul lor ar fi extrem de greu să iasă în pierdere, totuși. Acolo problema este de potențial pierdut – bani pe care statul ar putea să îi aibă și nu îi are din cauza prostului managament. Deci dacă pui mai multe companii prost conduse într-un Fond, asta nu le va face automat mai bune și nu va genera cash flow-uri predictibile.

Investitorii externi. Legislaţia mereu schimbătoare, prioritaţile mereu altele de la guvern la guvern şi recentele evenimente legate de OUG 13 cu un puternic impact negativ extern vor face acest Fond neatractiv pentru investitorii externi. O soluţie ar fi listarea lui pe burse puternice – Londra, Paris sau New York – dar asta presupune o lungă perioadă de pregătire de până la trei ani (nicidecum câteva luni cum arată calendarul de implementare din memorandumul adoptat de Guvern), implicarea unor bănci de investiții internaționale care au “know how”-ul necesar, firme de avocatură cu experiență în asemenea listări (sunt vreo cinci, niciuna românească) și adoptarea prealabilă a unor practici de contabilitate internaţională. Puţin probabil ca PSD să fie de acord cu o asemenea soluţie ce va presupune o transpa-rentizare a Fondului şi un management responsabil și care urmează regulile burselor externe. Cu alte cuvinte, PSD nu poate să facă și un Fond de succes și o pușculiță politică, trebuie să aleagă.

Investitorii locali. Puterea de investiţie a cetăţenilor este extrem de redusă (conform unui studiu Erste din 2014, un român economisește 41 euro lunar, faţă de 188 euro un austriac, 96 euro un slovac sau 60 de euro un croat). Aceşti bani sunt ținuți în cea mai mare parte pentru zile negre, apetitul populației pentru investiții este foarte mic. Poate 5-10% s-ar duce în investiţii, deci undeva la patru euro pe lună, mult prea puţin pentru proiectele ambiţioase propuse în acest Fond. Fondurile de pensie autohtone nu pot investi momentan în equity pentru că le interzic regulile stabilite de autorități. Dacă am permite fondurilor de pensii să facă asta, ar fi o sursă de cash pe termen scurt, dar o problemă pe termen lung – chiar vrem să deschidem pensiile spre investiții riscante?

Împrumuturi? Ce va putea face însă fondul este să contracteze împrumuturi, o modalitate de a păcăli deficitul bugetar. Astfel, nu doar că se vor irosi resursele pe investiţii neclare, dar se vor angaja şi datorii suplimentare. Unul dintre experții care au contribuit la acest raport a folosit expresia: ”guvernul vrea să fure pe datorie”. Vom asista inclusiv la o canibalizare între Fond şi programul de împrumuturi administrat de Ministerul de Finanţe Publice, o reţetă sigură pentru un dezastru viitor. Exact așa a ajuns Grecia în dezastrul actual: bancheri internaționali au învățat guvernul grec cum să ascundă datoria prin fonduri de investiții. Fiind un vehicul riscant, va atrage doar capital speculativ, deci volatil, cu riscuri imense pentru stabilitatea financiară a țării.

Să presupunem totuși că va atrage bani…

E puțin probabil, dar să presupunem că atragem bani. Ce facem cu ei? Un element definitoriu al unui fond de investiţii, invocat de altfel şi de memorandumul adoptat de guvernul Grindeanu, sunt investițiile în piețe mondiale de capital.

Ori FSDI își propune cu totul altceva, și anume să investească în proiecte naționale și nicidecum internaționale, și mai mult decât atât în proiecte fără lichiditate. Cu alte cuvinte, norvegienii au bani din petrol și îi investesc în proiecte externe care le vor aduce dividente. Guvernul român nu are bani, dar își propune că dacă ar fi să aibă, îi va investi în proiecte interne care nu generează dividente directe, ci doar externalități pozitive. Cine va cumpăra o autostradă sau un spital și pe ce piață? Pentru a fi atractiv acest Fond trebuie să respecte regula ca rentabilitatea activelor (ROA – return on assets) să fie minim 5% pentru a fi atractiv. Dar e imposibil măcar să calculezi așa ceva când e vorba de proiecte publice. Un spital este un beneficiu public pentru români, de aceea sunt construite din bani publici, dar nu poți calcula cât este ROA la un spital decât dacă îl declari investiție privată și îl operezi ca atare. Dar PSD promite opt spitale regionale construite cu bani atrași de la investitori. Nu e nici o logică.

Și totul devine absurd dacă vom constata că nu lipsa banilor în sine este problema la infrastructură ci lipsa de proiecte (care vine din politizare și lipsa de capacitate a administrației și a companiilor naționale). România a avut bani gratis de la UE în perioada 2007 – 2013 și a fost incapabilă să îi folosească. Am avut bani de autostrăzi de la UE și nu i-am folosit pentru că Ministerul Transporturilor este o instituție bastion a PSD complet nereformată. Am avut bani pentru centura Bucureștiului și nu i-am folosit. Persoana care s-a ocupat la fostul CNADNR de centura Bucureștiului tocmai a fost numită de către PSD șef peste toată compania. Am avut bani pentru trei spitale regionale din fonduri europene și guvernul Ponta-PSD nu a fost capabil să se pună de acord cu primarii PSD din Iași și Craiova pentru niște terenuri unde să se construiască aceste spitale regionale. Doar guvernul Cioloș a demarat procedurile pentru aceste trei spitale. Deci despre ce vorbim? Avem bani gratis europeni pe care nu suntem capabili să îi folosim, dar guvernul PSD crede că are nevoie de bani pentru proiecte pe care nu le are și la care nu lucrează.

Nu doar că această formulă de mai sus e nocivă pentru stat, dar este perdantă și pentru companiile care ar avea o șansă să meargă bine dacă ar fi decăpușate și capitalizate. Companiile de stat care aveau nevoie urgentă de capitalizare pentru realizarea unor obiective de investiţii (Aeroport Henri Coandă, Port Constanța etc.) se vor vedea într-o primă fază cu banii luaţi; vor trebui să aștepte operaţionalizarea Fondului şi apoi împarţeala banilor de investiţii. Asta poate să fie prea târziu.

Care sunt soluțiile?

Așa cum spuneam, nu banii sunt problema investițiilor în infrastructură din România, ci incapacitatea statului de a atrage banii deja existenţi şi de a-i investi eficient şi transparent. De exemplu CFR are la dispoziție 1,5 miliarde euro din CEF (Connection Europe Facility) şi se luptă cu licitaţiile de aproape doi ani.

Profesionalizarea gestionării investițiilor. Instituțiile care gestionează proiectele mari de investiții, precum Ministerul Transporturilor, CNADNR (acum CNAIR), CFR Infrastructură, Ministerul Sănătății, sunt deprofesionalizate și politizate. Performanțele sunt prin urmare dezastruoase. În domeniul proiectelor complexe de investiții este nevoie de profesioniști care să le gestioneze din partea statului. De la partea de studii, proiectare, elaborare de contracte și documentații de licitație până la derularea și urmărirea proiectelor. Politicienii au dat cu capul de prag de zeci de ori și tot nu învață că până nu lasă oameni competenți să se ocupe de investiții, nu ne vor ieși. Toate celelalte propuneri alternative (să creăm un Fond, să concensionăm autostrăzile) maschează nereformarea instituțiilor menționate și nu reprezintă o soluție.

Buna guvernanță.  Cea mai simplă şi mai la îndemână soluţie este buna guvernanţă a companiilor de stat. Avem o lege privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice (legea 111/2016), trebuie doar s-o aplicăm. Aceasta presupune selectarea pe criterii transparente a ma–nagementului companiilor, cu stabilirea de indicatori de performanţă financiari şi nefinanciari. Este vechea ordonanță 109 adoptată de guvernul Boc, la care guvernul Cioloș a propus îmbunătățiri, introduse de Parlament în 2016 prin legea de adoptare a ordonanței. Dar PSD a sabotat și sabotează legea aceasta de câte ori poate.

Planul Junker. Fondul EFSI, cunoscut ca şi “Planul Junker”, are în acest moment un potențial i–mens  de investiții pentru finanţarea proiectelor de infrastructură, educaţie, cercetare, energie regenerabilă, suport pentru IMM-uri şi iniţiativă privată, adică cam ce prevede şi FSDI. Investiţia EFSI are un potenţial de multiplicare în atragerea finanţărilor de 1:15 şi permite mixul de instrumente de finanţare cu investiţii private, buget de stat sau fonduri structurale. În urma discuţiilor din 2016, instituțiile financiare internaționale s-au arătat dispuse să finanţeze proiectul de extindere a aeroportului Henri Coandă şi trei spitale regionale. Guvernul Ponta a trimis 200 de proiecte nepregătite (erau simple liste cu dorințe, nu proiecte, de fapt) la Bruxelles și nici unul nu a fost acceptat. Guvernul Cioloș a început pregătirea celor trei proiecte de spitale regionale. Dacă guvernul PSD crede că are și alte proiecte viabile economic, Planul Juncker este o punte fantastică și deja testată spre investitori, nu e nevoie să aștepte operaționalizarea unui Fond propriu (care în scenariul improbabil în care este bine făcut, durează mai mulți ani).

În concluzie, este o idee bună?

Ar fi bună doar dacă:

  • România ar avea excedent de resurse/bani
  • România ar avea companii de stat bine conduse și capitalizate
  • PSD și guvernele sale ar avea un trecut de interes real și performanțe în buna funcționare a companiilor de stat
  • PSD ar fi dispus să capitalizeze companiile prin listare internațională și respectarea regulilor bursiere
  • PSD ar fi dispus să investească în oameni cu experiență bancară, să îi plătească foarte bine, pentru a face din Fond un vehicul pe piețele externe
  • PSD ar folosi banii europeni gratis și ar fi capabil să realizeze proiecte de infrastructură și ar scoate aceste obiective dintre obiectivele Fondului, deci ar fi dispus să renunțe la promisiunile populiste

Răspunsul este NU la toate aceste puncte. Deci, nu este o idee bună.

În loc de epilog

În programul de guvernare PSD găsim menţionat şi un al doilea fond, Fondul Naţional de Dezvoltare (FND), ce va fi creat în semestrul doi din 2017 (demnă de cartea recordurilor viteza cu care PSD va înfiinţa aceste fonduri). Acest fond “va cuprinde companii unde statul deține participații și care în prezent sunt administrate de AVAS, dar și companii de stat care nu vor putea fi incluse în FSDI din cauza interdicției europene, care stipulează faptul că în unele cazuri, companiile de producție și distribuție nu pot fi administrate de aceeași enitate, evitându-se în acest fel comportamentul de monopol. Ca urmare a acestor reglementări, Transelectrica și Transgaz vor fi administrate și deținute de FND, iar Hidroelectrica sau Romgaz de către FSDI. AVAS se desființează. Ca și FSDI, FND va rămâne pe toată perioada de funcționare în proprietatea exclusivă a statului român.[2]

 

 

 

 

 

[1] . http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2010-03-12-7024624-0-raportul-curtii-conturi-2008.pdf, p.64

[2] . Programul de Guvernare 2017-2020, p.29

10 Proiecte prioritare ale USR pentru guvernare

10proiecteusr

I. Extinderea Programului ”Școală pentru toți” la toate școlile sărace și subvenționarea per elev a activităților ”Școală după Școală”

România și-a propus prin Strategia 2020 reducerea ratei părăsirii timpurii a școlii de la 19% la 11% până la finele deceniului. Clasa politică din România a ignorat sistematic problema abandonului școlar, grav îndeosebi în zonele rurale și în pungile de sărăcie din orașe. Este o bombă socială cu efect pe termen lung, pe care politicienii o ignoră – copiii nu votează. Abia Guvernul Cioloș a lansat – în cadrul Pachetului Anti-sărăcie – Programul ”Școală pentru toți”, care alocă 173 de milioane de euro din Programul Operațional Capital Uman pentru dezvoltarea de proiecte la nivelul școlii. Acest Program este la început. Chiar dacă impactul scontat este semnificativ, e nevoie de mai mult pentru o schimbare sistemică care să aducă România cel puțin la media europeană a abandonului școlar. ”Școală pentru toți” permite proiecte complexe la nivelul fiecărei școli, care poate opta, în funcție de necesitățile locale, pentru măsuri de tip: masă caldă, ”Școală după Școală”, ”A doua Șansă”, hăinuțe și rechizite, consilierea și implicarea părinților.

Tot cu fonduri europene, guvernul Cioloș a lansat Programul ”Profesori motivați în școli dezavantajate”, care oferă burse profesorilor bine pregătiți pentru a merge în comunitățile sărace cu rată mare de abandon școlar.
Un instrument eficient de ținere a copiilor la școală este și instrumentul ”Școală după Școală”, care a fost legiferat în 2011 (art. 58 din Legea Educației) și a fost complet ignorat de politicienii din România. Nu s-au alocat fonduri din bugetul național pentru acest instrument, s-a organizat doar acolo unde plătesc părinții sau prin proiecte ale unor ONG-uri.

Uniunea Salvați România propune o serie de măsuri prin care să reducem rapid abandonul școlar:

  • Extinderea cu fonduri europene și naționale a Programului ”Școală pentru toți” la toate cele 1227 de școli din categoria 1 și 2 de risc socio-educațional, care școlarizează 346.640 de elevi (școli identificate în 2016 de către Ministerul Educației, Ministerul Fondurilor Europene și experți din societatea civilă). Pentru școlile din această categorie care nu vor fi incluse în proiecte din cadrul apelului deja lansat de Ministerul Fondurilor Europene, se va organiza un Proiect Sistemic, prin care Ministerul Educației va organiza aceste activități în școlile respective.
  • Subvenționarea per elev a măsurilor de tip ”Școală după Școală” și schimbarea cadrului legislativ și a ordinelor de ministru care încurcă/descurajează organizarea acestor clase (inclusiv în afara unităților de învățământ, acolo unde nu există condiții logistice).
  • Pe termen mediu, după epuizarea fondurilor disponibile din Programul Operațional Capital Uman, guvernul va transforma actualele Programe cu fonduri europene ”Școală pentru toți” și ”Profesori motivați în școli defavorizate” în Programe de Interes Național, finanțate din bugetul național.
  • USR susține prin programul său politic alocarea a 6% din PIB pentru învățământ. În cadrul acestui angajament, USR va prioritiza aceste Programe și obiectivul reducerii abandonului școlar în ceea ce privește alocarea noilor fonduri alocate Educației.

II. Plan de Investiții în Infrastructura de Sănătate

În ciuda indicatorilor medii de performanță, România are penultima speranță de viață (75 ani) din UE, și asta din cauza folosirii ineficiente a resurselor (oricum puține) care se alocă sănătății.

Sunt probleme grave care țin de infrastructura medicală și care necesită soluții:

  • 30% din suprafața spitalelor se află în momentul de față în aflate în clasele de risc seismic 1 sau 2.
  • Există 103.000 paturi de spital la nivel național și aprox. patru milioane de cazuri tratate anual
  • La nivel național, fiecare medic (cu personal de sprijin) are în responsabilitate aprox. trei pacienți în medie, spre deosebire de Marea Britanie (1 medic/pacient) și chiar Bulgaria (1.7 medic/pacient) – dacă luăm în calcul Bucureștiul, numărul poate ajunge chiar la cinci pacienți per medic.
  • Spitalele din Romania tratează cu 1.4 milioane mai mulți pacienți decât ar fi capabile în parametri optimi.

Uniunea Salvați România propune:

  • Creșterea nivelului de finanțare până la minim 6% din PIB
  1. Pe termen mediu (în următorii 2 – 4 ani), alocarea bugetului pentru sănătate trebuie să ajungă la minim 6% din PIB prin creștere graduală anuală, iar apoi aceste cheltuieli trebuie menținute și crescute în mod coerent prin bugete multianuale
  • Corelarea programelor de investiții cu nevoia reală a pacientului
  1. Deschiderea si/sau consolidarea a 242 de centre de sănătate primară – „Acces la sănătate – mai ieftin, mai rapid, mai eficient”
  2. Majoritatea românilor se tratează în spitale, deși acestea presupun costuri mai mari și acces limitat (așteptare, cozi, umilințe și un gust amar după vizita la spital). Acest sistem este ineficient, fiind bazat pe utilizarea spitalului ca unitate etalon de infrastructură sanitară, în condițiile în care sistemele moderne din UE utilizează centre de sănătate primară. 1.6 milioane de pacienți ar putea fi tratați în centre de sănătate primară, scăzând presiunea celor 1,4 cazuri care aglomerează spitalele, mai sus menționate.
  3. Dezvoltarea/consolidarea a 242 de centre de sănătate primară, în complementaritate cu dezvoltarea celor 3 spitale regionale finanțate din fonduri europene. Proiectul va fi implementat în decurs de opt ani, cu un cuantum de minim 30 centre de sănătate primară renovate/construite pe an. Estimarea de cost total este de un miliard de ei, făcută comparativ cu benchmark-uri internaționale din domeniu.
  4. Implementarea strategiei de prioritizare a investițiilor spitalicești implică o reducere a costurilor de tratare a pacientului cu 47%, rezultând o economie de 2,5 miliarde de lei pe an, bani care împreună cu fondurile Comisiei Europene sunt o sursă sustenabilă de finanțare pentru acest proiect esențial pentru noi toți.
  • Depolitizarea managementului infrastructurii de sănătate
  1. Instituirea de management profesionist al spitalelor, descentralizarea managementului sănătății și delegarea clară a responsabilității pentru deciziile de investiții, astfel încât directorii de spitale (403 spitale în Romania) să poată lua deciziile corecte de personal și cheltuieli fără a fi amenințați politic de la centru
  2. Restructurarea modului de compensare si salarizare a întregului personal medical, prin instituirea de mecanisme de plată bazate pe rezultatele actului medical, și nu pe sume fixe bugetate, care nu țin cont de cantitatea și calitatea serviciilor medicale efectuate.

III. Infrastructură: finanțare predictibilă, simplificare-debirocratizare și un nou început pentru proiectele de autostrăzi

România va sărbători 100 de ani de la Marea Unire fără nici o autostradă care să treacă Munții Carpați. Este un eșec sistemic care poate fi corectat nu prin promisiuni populiste, ci prin măsuri sistemice. Politicienii s-au obișnuit să facă anunțuri ditirambice și să taie panglici la șantiere abia începute și chiar și la șantiere nefinalizate. Proiectele se blochează apoi într-un hățiș legislativ, lipsă de avizare și fugă de responsabilitate. Finanțarea este greoaie, limitativă și impredictibilă. Lucrul la pregătirea proiectelor (studiul de fezabilitate, proiectul tehnic, cererea de finanțare) ar trebui să fie principala preocupare a guvernelor și a companiilor de stat implicate, dar tocmai acest aspect este sistematic neglijat.

Uniunea Salvați România își asumă trei măsuri care rezolvă problemele sistemice:

  1. Cadru financiar predictibil și realist.
  • Bugetarea multianuală veritabilă a proiectelor de infrastructură (înlocuirea creditelor de angajament actuale cu credite bugetare veritabile valabile de la un an la altul). Acest lucru va asigura predictibilitatea și cursivitatea lucrărilor începute.
  • Supracontractarea din fonduri europene și naționale.
  • Schimbarea fluxurilor financiare cu fonduri europene, modificarea OUG 40/2015 pentru a permite Autorităților de Management gestionarea directă a bugetelor de fonduri europene și plata proiectelor doar pe măsură implementării lor concrete (valabilă pentru toate domeniile unde utilizăm fonduri europene, dar crucială pentru domeniul infrastructurii). Responsabilizarea Ministerului Transporturilor și a altor ministere de linie implicate în proiectele cu fonduri europene, sub sancțiunea eliminării lor din circuitul financiar dacă nu performează.

Există o proastă practică de a permite achiziții pentru studii și proiecte doar pentru proiectele care se încadrează într-un plafon bugetar restrictiv. Asta face să se pregătească studii și proiecte tehnice doar pentru un număr limitat de posibile proiecte. În același timp se alocă fondurile (europene și naționale) acestor proiecte limitative. Dacă ele se blochează (și cele mai multe se blochează în practică din diverse motive și ies din perioada de eligibilitate pentru fonduri europene), nu există studii/elementele tehnice pregătite pentru alte posibile proiecte care ar putea primi finanțare și nici nu se pot folosi banii blocați bugetar în proiectele aflate în dificultate. Aceste blocaje sistemice s-au suprapus peste politicianismul și amatorismul celor care ne-au condus și sunt principalele motive pentru care România nu a consumat banii de autostrăzi puși la dispoziție de UE în exercițiul financiar 2007 – 2013.

USR va promova schimbările necesare la legea bugetului și la OUG 40/2015 pentru a permite supracontractarea și bugetarea în timp real a proiectelor de infrastructură. Guvernul susținut de USR nu va acționa populist, ci va pregăti temeinic proiectele.

2. Simplificarea și debirocratizarea legislației privind proiectele mari de investiții.

Hățișul legislativ trebuie asanat și sutele de pagini inutile de hârtie care blochează proiectele cu anii trebuie eliminate. Nu putem avea aceleași legi care guvernează și construcția de case și cea de autostrăzi, ca în prezent. Regulile care gestionează contractele de achiziții publice de lucrări trebuie să fie clare astfel încât să nu mai existe ambiguități în implementare. Contractele de antrepriză trebuie să aibă clauze echilibrate și să prevadă o flexibilitate în derulare necesară în marile proiecte de infrastructură.

3. O nouă structură responsabilă de proiectele de autostrăzi.

Guvernul susținut de USR va operaționaliza nou înființata Companie Națională de Investiții Rutiere (CNIR). Vom solicita selectarea managementului companiei în mod transparent și competitiv. Vom vota includerea în Consiliul de Transparență a reprezentanților societății civile. Vom mandata managementul Companiei, prin scrisoarea de mandat cerută de lege, pentru a îndeplini următoarele obiective în interesul statului român (și vom porni procedurile de demitere dacă nu vor fi atinse ținte intermediare negociate de comun acord cu noul management):

  • CNIR va fi operaționalizată complet în termen de șase luni cu asistența tehnică a experților Băncii Europene de Investiții și a experților celei mai de succes companii similare din Europa, ASFiNAG din Austria
  • CNIR va angaja experți de vârf cu experiență reală pe mari proiecte de infrastructură, în țări din UE.
  • CNIR va forma o echipă de elită, un loc unde orice inginer, proiectant sau manager de proiect va fi mândru să lucreze la un proiect transformațional pentru România: conectarea provinciilor istorice prin căi rapide de transport rutier
  • Guvernul va asigura transferul proiectelor strategice ale României de la vechea companie de drumuri (CNADNR) care a eșuat în gestionarea acestora:

Sibiu-Pitești

Tg. Mureș-Iași-Ungheni (plus pod peste Prut)

(București)-Ploiești(Dumbrava)-Buzău-Focșani-Bacău-Pașcani-(Iași)

inelele Bucureștiului (centura actuală + noul inel de autostradă)

  • CNIR va gestiona în primă fază contractele de pregătire ale acestor proiecte (studiu de fezabilitate, proiect tehnic, documentații de licitație), iar ulterior, pe măsură ce aceste documentații sunt gata, va lansa licitațiile de lucrări pentru aceste autostrăzi
  • Ulterior, pe măsură ce crește capacitatea companiei se vor adăuga și alte proiecte.

IV. Crearea unui fond unitar de dezvoltare a României, prin unificarea bugetelor naționale de dezvoltare cu fondurile europene / Eliminarea principalei surse de corupție politică din România

Există două surse de fonduri care finanțează dezvoltarea României: fondurile europene și fondurile din bugetul public. Fondurile europene sunt gestionate de trei ministere care au autorități de management: Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Dezvoltării și Ministerul Agriculturii și Dezvoltări Rurale. Alături de acestea mai sunt implicate diverse ministere de linie care au Organisme Intermediare. Fondurile europene sunt pe alocuri greșit programate și destul de birocratice. Totuși, sunt transparente și predictibile. Localitățile care au mizat pe fonduri europene pentru propria dezvoltare au avut de câștigat pe termen mediu și lung. Primarii care au mizat pe transferuri preferențiale de la Guvernul central și-au condamnat comunitățile la subdezvoltare. Fondurile naționale de dezvoltare au ajuns cea mai mare sursă de corupție politică: primarii sunt ținuți în șah de Ministerul Dezvoltării, proiectele sunt făcute în pripă și finanțate fără predictibilitate, deci nu au efecte de dezvoltare pe termen lung.

Nu e o coincidență că cei mai controversați miniștri ai Dezvoltării din ultimii ani și-au creat fiecare câte un vehicul de distribuit fonduri în mod arbitrar: Elena Udrea a creat Compania Națională de Investiții, Liviu Dragnea a creat Programul Național de Dezvoltare Locală. Deși denumit pompos ”Program de Dezvoltare” cât să semene cu cele din fonduri europene, PNDL este doar o formă legală inventată de Dragnea pentru a servi clientela de partid a PSD. PNDL a fost creat prin OUG în 2013 și doar în 2014 a avut un buget de 1,9 miliarde de lei. OUG 28/2013 prin care este creat nu stabilește niciun fel de obiective, durată, criterii de alocare sau măcar domenii de finanțare. Un raport al Curții de Conturi (din care a fost publicată doar o sinteză, raportul detaliat fiind secretizat – grupul parlamentar al USR va cere Curții publicarea imediată a întregului document) constată că nu există nicio modalitate de a urmări cum se cheltuie concret banii, că nu există niciun sistem de primire a proiectelor sau măcar de listare a lor (se lucrează în MS Excel și Google Drive), cererile de finanțare pentru proiecte plătite nu se mai pot găsi. Pe scurt, un dezastru croit de PSD.

CNI și PNDL gestionează în acest moment fonduri de o magnitudine comparabilă cu cele primite de la Uniunea Europeană pentru dezvoltare regională, rurală și infrastructură (dacă replicăm multianual). În acest moment există o luptă între PSD și PNL pentru controlul acestor instrumente. Uniunea Salvați România consideră că oricine deține controlul acestor instrumente le va gestiona prost, pentru că instrumentele sunt defecte în sine. USR propune desființarea imediată a CNI și a PNDL și vărsarea sumelor bugetate către Programele Operaționale europene deja existente: Programul Operațional Regional, Programul Național de Dezvoltare Rurală și Programul Operațional Infrastructură Mare. Aceste trei PO sunt gestionate în acest moment de trei ministere diferite. USR propune unificarea instituțională a fondurilor de dezvoltare în cadrul același instituții (cu excepția PNDR, care oricum trebuie corelat mai bine cu celelalte două) și gestionarea banilor europeni și naționali de dezvoltare regională și locale într-o logică uni-fond.

USR e singurul partid fără clientelă politică locală. Doar USR poate elimina moștenirea Dragnea-Udrea de la Ministerul Dezvoltării: cumpărarea primarilor și administrației locale cu fonduri de la buget.

V. Eliminarea risipei din banul public

  • Operaționalizarea la nivelul Cancelariei a Unității de Evaluare Bugetară care să evalueze orice Program Guvernamental o dată la trei ani. Avem prea multe programe care continuă în virtutea inerției și nimeni nu răspunde pentru risipă. Fiecare Program Guvernamental va avea o persoană/departament responsabil în cadrul unui minister de linie sau coordonator. Evaluarea va fi făcută pe o metodologie anunțată public și dezbătută cu publicul interesat.
  • Legea Bugetului va fi modificată pentru a se trece de la bugetarea pe baze istorice la bugetarea pe Programe. Ministerele și Agențiile vor primi bani în exercițiul bugetar anual în măsură în care și dacă Programele pe care le gestionează își ating obiectivele.
  • Fiecare Program va fi urmărit de la nivelul unui minister coordonator (Cancelaria, MFP, MFE, MDRAP – în actuala configurare a Guvernului) pentru o implementare adecvată în raportul cu obiectivele, folosind un sistem de tip ”Tablou de bord”.
  • Separarea clară a procesului de fundamentare/elaborare de politici de procesul de implementare: clarificarea mandatului unui minister tip și cel al unei agenții executive/implementare tip. Separarea clară a mandatului specific unei agenții executive/implementare de cel al unei autorități de reglementare.
  • Rotația obligatorie pe posturile de conducere și rotația pe post. Niciun șef din administrație nu va putea ocupa aceeași funcție mai mult de 10 ani. Se va avea în vedere prioritizarea mutării în altă instituție, pentru a se evita rocade între șefi în aceeași instituție care să dilueze această reformă. Pentru cei aflați în funcție de mai mult de 10 ani, acest principiu se aplică din anul doi al intrării în vigoare a acestei schimbări legislative.
  • Stabilirea clară a unei relații directe între venitul funcționarului public și performanța individuală și cea organizațională, în special pentru funcțiile de conducere (medii și superioare)
  • Raționalizarea platformelor/ sistemelor digitale deja elaborate aflate în gestiunea statului, trecerea treptată la sisteme de tip open source în administrația publică.
  • Simplificarea și reducerea birocrației în raport cu cetățenii. Procesul se va referi atât la legislația existentă – debirocratizare, cât și la evaluarea noii legislații din această perspectivă astfel încât să nu producă costuri administrative suplimentare cetățeanului.
  • Simplificarea și reducerea birocrației în raport cu mediul de afaceri. Introducerea testului IMM (cât de mult activitatea acestor companii poate fi influențată negativ) în evaluarea preliminară a viitoarelor acte normative.
  • Susținerea integrității în funcția publică prin publicarea generalizată de informație în mod automat (din principiu), mai ales în zonele sensibile: achizițiile publice, investițiile publice, rezultatele detaliate ale execuțiilor bugetare, evaluările preliminare și analizele detaliate ale impactului politicilor publice, rapoartele de monitorizare și evaluare finală a politicilor publice.
  • Introducerea de standarde etice pentru toate categoriile de funcții din administrație și unificarea ulterioară a acestora într-un singur document-cadru, realizarea și publicarea rapoartelor de monitorizare a implementării acestora.
  • Definirea, în baza unor criterii și proceduri clare, a așa-numitelor „funcții sensibile” (vulnerabile la corupție), și stabilirea unui sistem coerent de evidență și management centralizat al acestora.
  • Reforma și modernizarea Curții de Conturi și a Autorității de Audit.

VI. Reorganizarea cadrului de susținere a antreprenorialului și orientarea spre creșterea valorii adăugate în economie

Doar 1% din companiile autohtone au venituri mai mari de cinci milioane de euro. Pentru fiecare exportator din România există patru importatori. Avantajul competitiv al României este încă, în prea mare măsură, forța de muncă ieftină, ceea ce creează o capcană a dezvoltării: pe termen scurt se atrag investiții, dar pe termen lung avantajul forței de muncă ieftine creează o volatilitate pentru economie și probleme sociale pentru populație. Structura ocupațională din România arată o rată îngrijorătoare a sărăciei în rândul celor care au un loc de muncă – spre deosebire de media europeană, unde sărăcia este corelată cu șomajul. Acesta este un efect al ponderii nesănătoase a industriei lohn și a exportului de materii prime, unde valoarea adăugate a forței de muncă este mică.

Orientarea strategică a României trebuie să fie atragerea de investiții străine preponderent în sectoare cu valoare adăugată pe lanțul de producție al multinaționalelor (modelul Dacia) precum și ajutarea firmelor românești să crească valoarea adăugată. Industria IT din România a început timid trecerea de la outsourcing la produse proprii sau software la comandă, iar această tendință trebuie încurajată.

Intervenția statului este însă incoerentă. Există programe de susținere a antreprenorialului și a IMM-urilor în cinci ministere și agenții. Ajutoarele de stat, granturile și împrumuturile cu partajarea riscului se dau pe criterii contabile ușor de aplicat de către birocrația de stat (X locuri de muncă, Y cifră de afaceri), dar care creează stimulente perverse pentru antreprenori.

USR propune:

  • Consolidarea sub aceeași platformă a instrumentelor de finanțare disponibile la Ministerul Economiei, Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Agriculturii, Ministerul Dezvoltării și Ministerul de Finanțe, pe modelul InvestRomania, prin dezvoltarea unui punct unic de contact și intervenție.
  • Orientarea asistenței spre finanțarea planului de afaceri și asistență pentru dezvoltarea unor planuri de afaceri care să își propună exportul și creșterea valorii adăugate.
  • Subvenționarea parțială a costurilor de marketing/magazine proprii pentru firmele care lucrează acum în lohn și outsourcing, care reclamă bariere financiare la încercarea de a trece spre producția sub marcă proprie.
  • Dezvoltarea unui program de training pentru Chief Exporting Officers prin care companii ce nu au exportat încă să își pregătească capitalul uman pentru gestiunea operațiunilor de export.
  • Reducerea costului de export pentru companii prin intermediul asocierii intre exportatori

VII. Promovarea Grupurilor de Acțiune Locală ca instrument de ridicare a satului românesc.

Uniunea Salvați România a asumat în Programul Politic ca prioritate pentru mediul rural promovarea agriculturii de mijloc și a fermei de familie, ca soluție la problema sărăciei și subdezvoltării din satele românești. USR susține fructificarea corectă de către România a oportunităților oferite de reforma Politicii Agricole Comune realizată de comisarul european Dacian Cioloș – de pildă, prin scăderea pragului de eligibilitate în Programul Național de Dezvoltare Rurală (guvernul Ponta a exclus 97% dintre fermieri).

Prin acest proiect, USR își asumă și promovarea unui instrument coerent de intervenție în mediul rural: Grupul de Acțiune Locală (GAL). Satul românesc suferă de ignorare și de lipsă de contact cu autoritatea statală. Camerele Agricole sunt o ficțiune, Agenția Domeniului Statului se adresează doar marilor latifundiari, agențiile de consultanță agricolă nu mai există, institutele de cercetare sunt puține și departe. Există diverse inițiative de legiferare a unor forme de Camere Agricole.

USR are o altă soluție: creșterea rolului Grupurilor de Acțiune Locală, singurele structuri funcționale care ajung în aproape toate satele din România – sau au potențialul de a o face foarte rapid și ușor dacă vom canaliza resursele publice prin ele.

Grupurile de Acțiune Locală sunt parteneriate public-private (constituite prin OG 26/2000) care reunesc reprezentanți ai sectorului public, ai agenților economici și ai societății civile locale. GAL-urile au fost dezvoltate cu fonduri europene (PNDR), având o axă de finanțare dedicată (axa LEADER). În perioada de programare 2007-2013 s-au constituit 163 GAL-uri, care au acoperit 67% din populația rurală și a orașelor sub 20.000 locuitori. GAL-urile scriu strategii locale de dezvoltare și primesc alocare financiară în funcție de date reale – populație, suprafață, nivel de dezvoltare. Asta a făcut ca resursele să nu poată fi deturnate politic. Proiectele sunt negociate la nivel local, un rol important avându-l primarii (un GAL poate cuprinde de la 3 până la 22 de localități, condiția este ca sectorul privat să dețină majoritate). Axa LEADER a avut o alocare de 370 milioane de euro și o rată de absorbție de 96% în 2007 – 2013.

Comisarul european Dacian Cioloș a decis creșterea axei LEADER la 563,5 milioane euro în 2014 – 2020, plus o finanțare suplimentară de 102 milioane din Fondul Social European (POCU 2014 – 2020) pentru măsuri social-educaționale derulate prin GAL-uri. Numărul GAL-urilor a fost mărit la 239. Punctajul de evaluare a fost acordat astfel încât GAL-urile să preia funcții sociale (227 au inclus asemenea proiecte în strategiilor lor) sau de promovare a brandurilor locale sau a unor asociații între producătorii locali.

Tinerii fermieri și exploatațiile agricole de mici dimensiuni sunt favorizate prin construcția programului (valoarea maxim posibilă a finanțărilor este de 200.000 euro, dar experiența trecută a arătat că suma granturilor per proiect se ridică la aproximativ 30.000 Euro).

Cu alte cuvinte, această axă din PNDR a reușit să dezvolte singurul contact coerent între statul român și comunitățile rurale. Până în 2020, aceste forme de agregare locală vor prelua funcții social-educaționale. Cu toate acestea, GAL-urile sunt ignorate de clasa politică. Sunt finanțate exclusiv din fonduri europene și prin contribuția membrilor. Considerăm că GAL-ul reprezintă un bun strategic al statului român pentru ridicarea clasei de mijloc în rural și a satului în general. Propunem suplimentarea finanțării din fonduri naționale, cerem clasei politice să înceteze în a crea noi structuri birocratice (camere agricole, care se alătură celor deja existente) și să utilizeze instrumentele de succes deja existente.

VIII. Fond Național de Reabilitare a Clădirilor cu Risc Seismic

Bucureștiul este capitala europeană cu cel mai mare risc seismic, deoarece se află în apropierea unei falii seismice, dar și pentru că are câteva mii de clădiri înalte construite înainte de a exista normative adecvate, deci cu risc. Sunt în România 573 de clădiri cu risc seismic de cel mai înalt grad, dintre care 354 în București. 175 dintre acestea prezintă pericol public. Iar această statistică subevaluează pericolul, pentru că nu toate clădirile au fost expertizate, această acțiune fiind oprită în 1996.

România are formal un program de consolidare a acestor clădiri încă din 1994. OUG 20/1994 prevede condiții aparent generoase pentru proprietari: finanțarea integrală a expertizării, finanțarea proiectului tehnic (doar pentru clasa I de risc), finanțarea de la stat a consolidării și restituirea în termen de 25 de ani fără dobândă și exceptarea totală a proprietarilor săraci de la plată.

Deși există acest program, nu este implementat în mod adecvat.

La Iași nu a fost consolidată nici o clădire. În perioada 2001 – 2016 doar 26 de clădiri au fost consolidate în București. Asta înseamnă 1,7/an. În ritmul în care se mișcă politicienii români, le-ar lua 208 ani pentru a consolida doar clădirile cu risc seismic 1 din București. Dacă ar trebui să consolideze toate clădirile vechi și înalte din București le-ar lua 1470 de ani. Ca să nu mai vorbim de restul țării.

Fondurile alocate în bugetul național an de an pentru consolidări nu sunt folosite. Suntem conduși de iresponsabili. O tragedie se poate întâmpla oricând. Este nevoie de măsuri rapide, radicale și îndrăznețe.

Uniunea Salvați România propune:

  • Modificarea legislației pentru a facilita acceptarea lucrărilor de consolidare de către proprietari.
  • Includerea în Program a tuturor clădirilor vechi cu mai mult de un etaj, nu doar a celor deja expertizate
  • Plata chiriei pe piața liberă pentru proprietarii care acceptă să se mute temporar. Una dintre piedicile actuale este lipsa de locuințe de necesitate. Dar nu trebuie să așteptăm construcția unor noi clădiri ale statului (în ritmul actual ar dura sute de ani pentru a asigura tuturor proprietarilor), USR propune ca statul să deconteze chirie pe piața liberă, în condiții de suprafață/zonă similare casei evacuate.
  • Înființarea unui Fond Național pentru Reabilitarea Clădirilor cu Risc Seismic care să preia de la Ministerul Dezvoltării fondurile și funcțiile actuale, care nu sunt folosite/îndeplinite. Fondul va fi capitalizat printr-un împrumut de la Banca Europeană de Investiții. Propunem capitalizarea la un nivel inițial de 150 milioane de euro. Fondul va propune proprietarilor două alternative: credit pentru reabilitare la condițiile legale actuale (25 de ani, dobândă zero) + decontare chirie pe perioada lucrărilor sau achiziționarea apartamentului de către Fond la prețul curent al pieței.

În București, pentru clădirile deja consolidate a rezultat un cost mediu per m² echivalent cu nivelul de 22.238 Euro pentru un apartament de 97 mp.

Fondul va fi recapitalizat ulterior prin returnarea creditelor (statul român va asigura diferența de dobândă) sau prin revânzarea apartamentelor cumpărate inițial. Estimăm că prin acest instrument putem mări rata de consolidare la 4000 – 5000 apartamente/ an odată ce barierele legale sunt depășite.

IX. Fondul ”Libertatea” pentru de-oligarhizarea Republicii Moldova

Uniunea Salvați România a sprijinit de-a lungul acestui an partidul similar nouă condus în Republica Moldova de către Maia Sandu. Mobilizarea cetățenilor și a societății civile, a profesioniștilor neimplicați politic este singura modalitate de a salva Moldova din ghearele grupului de interese oligarhice. Calea europeană a Moldovei, începută în 2010 după căderea lui Vladimir Voronin s-a împotmolit în lupte subterane între grupările de afaceri care au subjugat statul. Aparent, Moldova a fost prinsă între Est și Vest, dar fără o europenizare reală, a stat de fapt pe loc. Și România, și Uniunea Europeană au greșit strategic lucrând aproape exclusiv cu statul moldovenesc. S-a creat astfel un stat ținut în viață și dependent de asistența externă pentru supraviețuire, dar incapabil să îndeplinească funcțiile de bază de construcție a unei economii libere, pentru că aceasta a fost sugrumată de oligarhi. Politicienii români au preferat să favorizeze unul sau altul dintre oligarhi, crezând că îi pot controla. Cu alegerea lui Igor Dodon ca Președinte, provocările politico-diplomatice la adresa României se vor înmulți, dar ar fi imatur să intrăm în acest joc, care îi convine noului președinte de la Chișinău. Este momentul unei schimbări de strategie.

Uniunea Salvați România a asumat în Programul Politic obiectivul de-oligarhizării Moldovei. USR va milita pentru crearea în cadrul recent înființatei Agenții Române pentru Dezvoltare (RoAid) a unui Fond ”Libertatea”. Prin Fondul ”Libertatea” se vor derula proiectele de asistență risipite acum în mai multe agenții și ministere. Fondul ”Libertatea” va funcționa ca administrator de granturi, care se vor aloca transparent și competitiv, în sesiuni bi-anuale.

Domeniile prioritare vor fi:

  • Susținerea presei independente și investigative
  • Susținerea grupurilor comunitare și obștești care pot constitui nuclee de reformă
  • Susținerea autorităților locale prin finanțarea unor proiecte alese prin deliberare publică, de către cetățeni.
  • Promovarea înfrățirii între grupuri de agenți ai schimbării din România care pot replica experiența în Moldova (ex: asociații ale magistraților, Grupuri de Acțiune Locală).
  • Proiecte culturale independente.

X. Desființăm ”Academiile” impostoare și creăm Programul ”Știință pentru toți” de popularizare a ultimelor descoperiri științifice și tehnologice

Uniunea Salvați România este îngrijorată de accesul foarte limitat al copiilor și tinerilor din urban si rural la descoperirile științifice actuale si la aplicațiile curente ale acestora.

Statul român a creat sinecuri pentru false Academii, care nu contribuie cu nimic nici la progresul științific, nici la popularizarea științei. USR propune desființarea imediată a celor două ”academii” inventate pentru a oferi sinecuri diverșilor politruci: Academia de Științe ale Securității Naționale și Academia Oamenilor de Știință (înființată prin lege promovată de Olguța Vasilescu, o falsă academie unde sunt membri Ion Iliescu, Ecaterina Andronescu și alți foști și actuali parlamentari PSD). Prin desființarea acestor două instituții impostoare, se economisesc aproximativ patru milioane de euro anual, care vor folosite pentru oferi granturi la nivel de județ pentru asigurarea întâlnirii directe a copiilor cu miracolele științei.

”Știința pentru toți” va fi un Program de Interes Național prin care:

  • Se vor finanța micro granturi (maxim 5000 euro) pentru aplicațiile educaționale, care sa genereze aplicații creative de popularizare a științei în școli și pentru uzul programului de diseminare, prin:
  • Realizarea la nivel județean a unor baze de experiențe – kit științific mobil.

Pe concept de vehicul utilitar gen autobuz etajat si personalizat care prin deplasări periodice în toate comunele județului realizează experimente în care copiii sunt activ implicați. (Exemple deja aplicate local : Școala pe Roți la Vaslui, Zilele Științei la Timișoara, Cortul Glob Pământesc în Apuseni).

Programul ”Știința pentru toți” va implica autorități locale, asigurând și cofinanțare pentru proiecte educațional-științifice pentru autoritățile locale care doresc să aplice la fonduri europene dedicate acestor priorități (fonduri de coeziune sau la programele gestionate direct de la Bruxelles).

Dilema Veche, 21 septembrie 2016

„Nu poți să stai la televizor atunci cînd guvernezi. Dacă guvernezi serios, stai tîrziu la serviciu, nu poți să stai la televizor. Nici n-ai timp să te uiți la televizor, de altfel. Eu cînd vedeam demnitari care se uită la televizor, mă gîndeam că n-au altă treabă”

Citește mai mult

Patru luni la Cancelarie

M-am alăturat echipei Guvernului Dacian Cioloș în decembrie 2015, atunci când am fost numit consilier de stat pentru afaceri europene, funcție în care am rămas până în data de 28 aprilie 2016, când am preluat mandatul de ministru al Fondurilor Europene.

Deși am petrecut doar patru luni la Cancelaria prim-ministrului, sunt foarte mândru că am demarat câteva proiecte de impact.

Comisia de tăiat hârtii, probabil cel mai cunoscut dintre aceste proiecte, este inițiativa de care sunt cel mai mândru. A dat startul unui amplu proces de debirocratizare a instituțiilor publice din România, proces pe care guvernul Cioloș îl continuă.

Pachetul de măsuri pentru dezvoltarea clasei de mijloc la sate este destinat să aplice cu adevărat reforma Cioloș a Politicii Agricole Comune.

Cel mai complex proiect elaborat în timpul petrecut la Cancelarie este Pachetul național anti-sărăcie. Am continuat să sprijin măsurile acestuia din postura de ministru al Fondurilor Europene, asigurând finanțare pentru măsuri.

De asemenea, am contribuit la reorganizarea sistemului de luare a decizilor privind afacerile europene, prin centralizarea și coordonarea acestora la nivelul Canelariei.